|
Concertul Progigi!!!
Nu gresec dom-le cu nimic, si eu stiam ca ii cheama Prodigy, numai ca na, nu pot sa ma bat cu mai marii Sibiului, care i-au prezentat cu mare avant PROGIGIIIIIIIII!!!! Dap, tare...not! Oamenii profesionisti insa, s-au incins spirite si ficati in dansuri exuberante si sferto-tribale. Traiasca Progigiiii!!!!Imi pare rau ca nu am poze, dar or sa vina in curand alea cu mine in debara, incapabila de miscari bruste, din noaptea de revelion.
La multi ani 2008, traiasca prietenii si alcoolul tare!!!
|
HO HO HO!!!
Va urez autobuze si metrouri fara cersetori care au reusit sa faca din colinde o gluma proasta, reduceri de peste 30% la cumparaturile de Craciun, un brad (mai inalt decat ala de Unirea) sub care Mosul sa va puna toate visele materializate in cadouri, caldura in calorifere, caldura in inimi, al treispelea salariu, masina cu incalzire in scaune sau fesuri imblanite, si nu in ultimul rand poezie.
Sa fiti fericiti, voi ascultatorii de muzica buna:)
Diana
|
Electric Freak
Pornind de la latinescul ''degustibus non discutandul'', pana la englezescul ''what the f**k'', am trecut prin toate formele de exprimare vizavi de muzica. Trebuie sa recunoastem ca muzica s-a schimbat in timp, spatiu si calitate. Da, recunosc, muzica de astazi sucks.
Despre tineri ce sa mai zici, asculta in casti tot felul de piu pui ( minimal & co) dar pe fetele lor este o lipsa de expresivitate similara ''ma doare-n cot- ului''... pai ce expresivitate sa aiba, draga, copilul ala care asculta scrasnet de metale mixat ad hoc? Sunt constienta ca face parte din evolutie, sau ma rog, involutie, si nu mi-ar placea sa-l vad pe Stefan Banica cu laurii victorie pe frunte...eh, nu-s exagerata. Dar chiar nu reusesc sa inteleg care este feelingul ala maaarfa. Ma ajuta cineva? Mi-ar placea sa stiu cateva pareri, astia pe pils, cu ochelari, transportati in alta dimensiune? Provoc un electric freak sa imi explice si mie ce simte dupa ce si-a turnat jeansii stramti pe el, si-a pus tricolul sclipicios si sapca Von Whateva, evident ochelatii si bomboana cu menta de la sor-sa din camera pe post de pil ;)...haidi ba...
|
Battle of Songs
Un concurs despre care merita scris.
Pentru tinerii compozitori care nu stiu inca despre el, va anut ca este un concurs de creatie, anual.
Battle of Songs este un concurs de creatie muzicala deschis tuturor compozitorilor/ textierilor/ orchestratorilor din intreaga lume. Scopul Battle of Songs
este descoperirea si promovarea de noi talente si a muzicii de
calitate. Piesa castigatoare a concursului va primi un premiu in
valoare de 10.000 �.
Battle of Songs aduce piesele voastre in
atentia unora dintre cei mai importanti oameni din industria muzicala -
oameni de radio, de la casele de discuri, de la televiziunile muzicale,
oameni de presa, artisti, producatori de evenimente muzicale etc. Battle of Songs poate gasi un interpret de succes pentru piesa voastra care, astfel, are mai multe sanse sa devina un hit. Prin intermediul Battle of Songs
piesa voastra poate fi produsa la calitate de master, poate fi difuzata
pe radio si poate aparea pe o compilatie. Mai mult decat atat, muzica
voastra va fi facuta cunoscuta agentiilor de publicitate si
producatorilor de film. Daca exista o posibilitate ca muzica voastra sa
fie exploatata, noi o vom gasi.
La aceasta prima editie s-au inscris piese din toata Europa (Marea
Britanie, Malta, Grecia, Republica Moldova, Belarus, Bulgaria etc).
Puteti intra pe www.battleofsongs.com pentru a vota piesa voastra preferata din cele 12 finaliste. Exista si piese foarte ok in lista aceea, asa ca va invit sa le ascultati si sa votati.
|
Concert la Cheya!
 Doamnelor si domnilor, va invit vineri, 7 decembrie la ultimul concert din club Malibu in 2007: CHEYA!
Primul "CONCERT la CHEYA" - Vineri 7 decembrie, Club Malibu, ora 23.00 Trupa
CHEYA iese pe piata cu primul "CONCERT la CHEYA". Cei trei componenti
ai trupei au descoperit pasiunea pentru hip-hop in urma cu 12 ani cand
acest gen muzical isi facea aparitia in Romania. Drops, Feluu si Makru
au pornit separat (Drops a activat in trupa Morometzii) insa drumurile
lor s-au intalnit si in urma cu 5 ani au decis ca acesta formula este
cea mai potrivita pentru ei. Dupa
5 ani de underground, acum, trupa lucreaza la lansarea primului lor
album, un album care se doreste a fi o reaintoarcere la originile
hip-hop-ului. Acest "CONCERT la CHEYA" este primul dintr-o serie de
concerte prin care se doreste promovarea noilor piese. Mesajul pieselor
este mesajul initial al acestui gen muzical "pace, iubire, unitate si
distractie" si este un suflu nou pe o piata muzicala suprasaturata si
care a pierdut pe drum mesajul hip-hop. "CONCERT la CHEYA" - o reintoarcere la valorile si mesajul initial al hip-hop-ului - un concert al adevaratei culturi hip-hop - VINERI 7 decembrie Club MALIBU - Bucuresti
|
K n Confusion
 Nu stiu de unde sa incep...
Ieri seara am fost la relansarea postului Senso Tv, hm... Prost. Tipul
care prezenta era de-o incoereta namoloasa, invitatii eram noi ( Teatru
Nou, nu noi antonimul de la vechi), si-atata, adica restu' ori cantau
ori faceau parte din stuff. Ce sa zic, trei ore juma de ''distractie''
la maxim. Dupa Sarmalele Reci (in timpul concertului lor oamenii mancau
saratele si vorbeau, asa ca m-am trezit eu sa aplaud si sa dansez, ca
sa nu se simpta artistii prost, motiv pentru care mi-am luat in freza
vre-o doua priviri ''porno'' de la solist), au cantat Sotto Inteso
(nu-s daca se scrie asa, da mi-a placut nespus de Sfantu' care a
recunoscut ca are aceeasi palarie de concert de sase ani... n-ar fi
greu, dat fiind faptul ca in sase ani au avut doua concerte:D!), apoi
Pistoulul Cu Capse (niste copii despre care am mai auzit dar nu am fost
curioasa sa ascult ce fac, si care, off da record, m-au pus in cur,
foarte tari, un punk cu influete de multe feluri, tineri talentati si
cu spirit inovativ).
Iar acum Ta-Ta-Ta-Tam: K nConfusion!!!!!!!!
Pentru
cei care nu stiu, K n Confusion este trupa(sa nu-i zic formatia) a
carui solist e K-Gula. Am uitat sa mentionez ca totul se intampla live,
si nici unul din artisti nu a dezamagit. Trei pusti la ''instrumente cu
corzi'', unul la baterie si K-Gula. Au cantat cel mai putin, cred ca
patru piese, insa nu am cuvinte. Ce sound, ce versuri, ce prezenta
scenica aveau fiecare dintre ei, cu totul altceva fata de ce facea
K-Gula inainte. Mi-ar placea sa fac un eseu despre cum nu mai puteam sa
respir, cum nu puteam sa aplaud, cum nu mi-a venit sa cred ce tari sunt
oamenii!
De o decenta cum rar mai prinzi la artistii romanesti, nu a
injurat publicul, nu a baut alcool intre piese, nu a scuipat, si cu
toate astea m-a atins si m-a tinut cu o mana in jurul gatului, pana la
final.
Trebuia sa ascultati. Iar eu promit sa ma documentez, si sa anunt un concert viitor al lor.
|
Oamenii sunt inofensivi...
Iar s-a umplut orasul
de zambete sparte. Mereu cand imi pare ca vitraliul lumilor mele se
prinde cu un fir aurit, mai vine cineva si-mi zambeste fals, si plag la
gandul ca am dat din aurul aerului meu sa-mi cos bucati de trecut,
prezent si viitor. Am aflat astazi ca cel mai mare dusman al omului
este el insusi. Mereu radem de oameni gandind ca asta nu o ni se
intample noua, mereu se intampla si mereu uitam discursul anterir.
Pe strazile Bucurestiului sunt oameni si caini, mi-ar fi atat de frica de caini, daca, pentru o clipa, as uita de oameni.
Ma
privea obsesiv de pe scaunul din fata mea. Mereu am spus ca o sa-mi
cumpar o masina... daca as avea bani si daca as sti sa conduc... A
coborat in aceeasi statie cu mine si a continuat sa mearga in spatele
meu, ca o umbra, la o distanta constanta. Dupa cateva minute de mers pe
jos, mi-a spus:
'' Nu te supara, ai cumva o tigara?''
''Nu fumez.''
''Pacat!''
As
fi putut sa-i raspund, nu e pacat ca un om nu fumeaza, e foarte bine,
fumatul face cancer, asta pe langa faptul ca-ti ingalbeneste dintii. Am
preferat sa nu-i raspund, la gandul ca asa o sa isi vada de drumul
lui... de drumul nostru.
''Nici macar o bricheta?''
''Nici.''
Teama
ca ar putea sa ma loveasca, scurt, in moalele capului, mi-a facut inima
sa bata mai tare. Am intins pasul ca sa stiu, macar, cu certitudine,
daca sau daca nu, ma urmaseste.
''Opreste-te putin!''
Am
inlemnit. Nu as fi vrut sa ma opresc, as fi vrut sa alerg, dar parea
atlet asa ca stiam ca m-ar fi agatat de par si m-ar fi trantit la
pamant, daca as fi incercat sa scap, lasandu-mi numai aburul din urma
tipetelor de disperare.
''De ce iti e frica de mine?''
''Nu imi e frica!''
Barbatii
nu mai trateaza femeile ca pe niste femei pentru ca ele nu mai arata
slabiciune. Un barbat dupa ce inseala o femeie nu vine sa isi ceara
iertare, tocmai pentru ca stie ca astazi, daca vrei sa lupti cu o
femeie, trebuie sa o faci cu armele unui barbat.
''Ba iti e frica...''
''De ce mi-ar fi? De tine? Dar ce-ai sa-mi faci?
''Sa te omor.''
Am
incetat sa mai gandesc. O vedeam pe mama, inconjurata de toata familia,
plangand, urland la mormantul meu in stil american. Ce au putut sa faca
filmele americane din inteligenta imaginativa? Nici macar moartea nu
pot sa mi-o mai inchipui autohtona, totul se intampla in cadre, iarba
este verde, mama poarta o palarie, el sta ascuns dupa un copac si
plange, departe de familia mea...
''De ce ar vrea cineva sa ma omoare?''
''Spune-mi un motiv pentru care sa nu te omor?''
''Pentru ca te-am mintit.''
''M-ai mintit?''
''Fumez... si am si bricheta''
Imi
jucam ultima carte, zarurile au fost aruncate, orice alta expresie
celebra fatalista ar fi functionat in acel moment. Dar nu, oamenii sunt
previzibili... nici macar ucigasii nu mai au sange clocotind,
rationalizarea, tehnologozarea asta care inumanizeaza te face sa iti
fie frica sa reactinezi cum simti...
Oare ce este mai absurd? Ciuda
mea ca nu mai reusesc sa gasesc nici un om care sa faca ceea ce simte,
sau nebunul care m-a amenintat ca ma omoara pentru simplul motiv ca nu
ii satisfaceam necesarul de nicotina?
''Imi dai?''
''Ia tot pachetul...''
Pana la urma revin la fobia mea de caini... oamenii sunt inofensivi....
|
Oamenii sunt inofensivi...
Iar s-a umplut orasul
de zambete sparte. Mereu cand imi pare ca vitraliul lumilor mele se
prinde cu un fir aurit, mai vine cineva si-mi zambeste fals, si plag la
gandul ca am dat din aurul aerului meu sa-mi cos bucati de trecut,
prezent si viitor. Am aflat astazi ca cel mai mare dusman al omului
este el insusi. Mereu radem de oameni gandind ca asta nu o ni se
intample noua, mereu se intampla si mereu uitam discursul anterir.
Pe strazile Bucurestiului sunt oameni si caini, mi-ar fi atat de frica de caini, daca, pentru o clipa, as uita de oameni.
Ma
privea obsesiv de pe scaunul din fata mea. Mereu am spus ca o sa-mi
cumpar o masina... daca as avea bani si daca as sti sa conduc... A
coborat in aceeasi statie cu mine si a continuat sa mearga in spatele
meu, ca o umbra, la o distanta constanta. Dupa cateva minute de mers pe
jos, mi-a spus:
'' Nu te supara, ai cumva o tigara?''
''Nu fumez.''
''Pacat!''
As
fi putut sa-i raspund, nu e pacat ca un om nu fumeaza, e foarte bine,
fumatul face cancer, asta pe langa faptul ca-ti ingalbeneste dintii. Am
preferat sa nu-i raspund, la gandul ca asa o sa isi vada de drumul
lui... de drumul nostru.
''Nici macar o bricheta?''
''Nici.''
Teama
ca ar putea sa ma loveasca, scurt, in moalele capului, mi-a facut inima
sa bata mai tare. Am intins pasul ca sa stiu, macar, cu certitudine,
daca sau daca nu, ma urmaseste.
''Opreste-te putin!''
Am
inlemnit. Nu as fi vrut sa ma opresc, as fi vrut sa alerg, dar parea
atlet asa ca stiam ca m-ar fi agatat de par si m-ar fi trantit la
pamant, daca as fi incercat sa scap, lasandu-mi numai aburul din urma
tipetelor de disperare.
''De ce iti e frica de mine?''
''Nu imi e frica!''
Barbatii
nu mai trateaza femeile ca pe niste femei pentru ca ele nu mai arata
slabiciune. Un barbat dupa ce inseala o femeie nu vine sa isi ceara
iertare, tocmai pentru ca stie ca astazi, daca vrei sa lupti cu o
femeie, trebuie sa o faci cu armele unui barbat.
''Ba iti e frica...''
''De ce mi-ar fi? De tine? Dar ce-ai sa-mi faci?
''Sa te omor.''
Am
incetat sa mai gandesc. O vedeam pe mama, inconjurata de toata familia,
plangand, urland la mormantul meu in stil american. Ce au putut sa faca
filmele americane din inteligenta imaginativa? Nici macar moartea nu
pot sa mi-o mai inchipui autohtona, totul se intampla in cadre, iarba
este verde, mama poarta o palarie, el sta ascuns dupa un copac si
plange, departe de familia mea...
''De ce ar vrea cineva sa ma omoare?''
''Spune-mi un motiv pentru care sa nu te omor?''
''Pentru ca te-am mintit.''
''M-ai mintit?''
''Fumez... si am si bricheta''
Imi
jucam ultima carte, zarurile au fost aruncate, orice alta expresie
celebra fatalista ar fi functionat in acel moment. Dar nu, oamenii sunt
previzibili... nici macar ucigasii nu mai au sange clocotind,
rationalizarea, tehnologozarea asta care inumanizeaza te face sa iti
fie frica sa reactinezi cum simti...
Oare ce este mai absurd? Ciuda
mea ca nu mai reusesc sa gasesc nici un om care sa faca ceea ce simte,
sau nebunul care m-a amenintat ca ma omoara pentru simplul motiv ca nu
ii satisfaceam necesarul de nicotina?
''Imi dai?''
''Ia tot pachetul...''
Pana la urma revin la fobia mea de caini... oamenii sunt inofensivi....
|
Cand ma fac eu mare...
Cand eram mica imi doream sa ma fac asistenta, ca sa umblu toata ziua in halat alb, apoi mi-am dorit sa fiu chirurg, ca sa vindec oamenii(cu cutitul), apoi evident ca am vrut sa ma fac balerina (toate fetele vor sa se faca balerine la un moment dat)... eh, am avut o problema cu fundul care nu-mi intra intr-o pereche de colanti de balet, plus ca as fi aratat ca un hipopotam fumat. De prin liceu, am vrut jurnalist, desi nici acum nu stiu exact ce inseamna, noah, scriitor la ziar, asa.
Apoi am descoperit teatrul si am ramas aici. L-am iubit si i-am fost cumva, fidela.
Am fost dintotdeauna constienta de calitatile si defectele mele. Ok, lipsa unei voci melodioase nu este un defect, asta daca nu te-apuci sa oracai la urechia iubitului, ca te paraseste instant.
Acum sunt suficient de matura ca sa spun. Dintotdeauna mi-am dorit sa fiu cantareata, si numai cativa prieteni foarte apropiati sunt chinuiti inca de sechelele mele in domeniu. Nu am plans pe domeniul asta, nu am implorat-o pe mama sa ma dea la un profesor pentru ca stiam ca nu ar avea sens. Ma imaginam pe o scena mare, cum e aia a lu' Tony Brexton in Unbreak my Heart, eu creata, ea creata, eu talentata, ea talentata..mai putin, noah...
Apoi, in primul an de facultate am dat un examen la canto, dupa o noapte de betie, si Liliana, profa, mi-a pus 10. DE CEEE? Si mi-au revenit sperantele, ca poate nu eram chiar varza. Numai ca la licenta, a trebuit sa cant un pasaj, si decanu m-a intrebat, ''Mai domnisoara, da tu cum ai intrat la Teatru cu vocea asta?''
A trebuit sa ii spun ca asa trebuia cantata, fals, facea parte din monolog...
O alta data un taximetrist mi-a zis , dupa ce a oprit masina, ori cobor, ori tac... am tacut.
Nu poti sa ai chiar totul in viata!
|
Malibu a implinit un an!!!!
s   
Nu a implinit un an de cand s-a nascut, a implinit un an de cand gazduieste petrecerea Friday Night. A fost o nebunie totala, multa, multa lume, sampanie in valuri, la propriu, bataie cu tort, dans pe boxe, si multa muzica. Nu cred ca puteam sarbatori mai bine decat cum am facut-o. Cateva poze, de pofta:)
|
|
