|
Weekend fever!
 De dimineata am simtit mancarimi in talpi, nu de alta, dar urmeaza un weekend foarte incarcat. Vinerea(este lege) hip-hop party la Malibu, sambata baietii de la The Mission au opening party-ul cu Hernan Cattaneo(warm-up Livio), iar duminica la Spice (b-dul Victoriei, langa Politia Capitalei) Anunt: Vand Femei de la 20.30.(teatru). Daca are cineva chef sa dea de mine, nu mai dati banii pe telefon, stiti unde sa ma gasiti.
E haioasa chestiunea asta, uite cum stau eu la munca si scriu despre cat de bine va fi cand voi pleca de aici:)).
Apropo, la mine in ''fiecare zi e duminica''!
|
Sound nou!
Am auzit de atatea ori ''eu fac ceva deosebit, un sound nou'', incat mi se face rau. Toata industria muzicala romaneasca, ograda asta cu gaini, curci, cocosi, catelusi si maimute, eclipseaza caii frumosi si doamnele pisici de rasa... Nu exista nimic facut de artistii romani, care sa nu fi fost facut, anterior, de nu stiu ce artist strain. Dar asta nu ii opreste sa sustina, sus si tare ca soundul este inedit, ca fac altceva...iar in momentul in care, fireste, nu au succes, intervine replica ''publicul din Romania nu este inca pregatit pentru asa ceva.'' Nu zau, da cine esti tu, Marilyn Manson ? Imi aduc aminte, acu' vre-o cativa ani, cand toti oamenii au inceput sa vada ridurile manelelor pe tenul curat al muzicii, cum au venit unii cu o reteta inovatoare: House cu Manele, frate! Un sound nou, s.a.m.d...
Nu ar fi mult mai simplu sa spunem ca facem arta care ne caracterizeaza, ca incercam sa ne exprimam, care, cum putem mai bine, iar daca ceea ce noi facem, va fi considerat indit... atunci bucuria ar fi si mai mare. Dar omul nu e ''artist'' destul, daca nu e si fudul, right?
|
Amy Winehouse
 Am descoperit-o acu ceva timp in urma cantand despre alcool, cu multe tatuaje, si un ''nu imi pasa'' imprimat bine pe chipul ei. Mai mult decat o muzica retro, o coafiura ciudata, un corp prea subtire pentru gusturile mele, femeia asta este mortala. Am detectat si piesa care mi se pare cea mai smechera: U know I'm No Good! Mai rar poate surprinde un artist, atat de bine, o stare de spirit aparent tranzitorie, dar de mare angajament. ''I told u I was troubled, u know im no good''.... that's sweet, Amy! Clipuri bune, Baietii aia de la instrumente foarte la locul lor, nimic de zis, imi place!
|
Party la Malibu!
De mai bine de un an s-a creat deja un obicei in centrul Bucurestiului. PARTY LA MALIBU!!! In fiecare vineri seara toti iubitorii, sau ascultatorii, sau dansatorii de hip-hop, se strang in Malibu, pentru cea mai tare petrecere! Va arat cateva poze, ca sa va prindeti cum se distreaza lumea in fiecare vineri, si evident, diseara ne vedem acolo!
|
Teoria relativitatii
Cuvintele pompoase se folosesc din ce in ce mai mult, mai ales printre artisti, care, de cele mai multe ori sunt de o aparenta snobosenie aproape gretoasa. Aproape... aparenta! In consecinta am auzit in interviuri ''redundant'', ''inerent'', ''aprehensiune'', si multe altele. Pai hai sa le luam pe rand.
Redundant, fratilor, inseamna exces inutil de informatie, asa ca, bai artistu pamantului, publicul nu poa' sa fie redundant, ca tu esti cel care transmite, si el cel care primeste...deci singurul care face exces de informatie esti tu...se pare.
Inerent... nu mai are sens sa comentez faptul ca totul poate fi inerent, sau mai bine spus, totul este, aproape la fel de inerent ca si relativul...
Aprehensiune... teama uroara, un sentiment de neincadrat in concret, o stare mai mult.
Scriam undeva de subversivitatea epitetelor... se pare ca, daca este cineva care sa incerce sa para altcineva decat realul, putem vorbi de ''vedeti'' sau ''silicoane'', cum le numeste un moderator tv. Arta ar trebui sa fie simpla, transmisiva, pura, muzica este o arta, asa ca nu va mai chinuiti sa incercati sa pareti...e suficient sa fiti... sau , ma rog...
|
Timpul liber
In secolul asta toata lumea se plange ca nu mai este timp, ca totul zboara pe langa urechile noastre, de la curente in moda, in muzica, in literatura, pana la scule de ultima generatie, cum ar fi telefoane pe care nu mai stii sa le deschizi, sau masini in care nu stii pe unde sa intri. (penibil, dar le-am patit pe amandoua). Si atunci revin si intreb: pai ce faci tu cu putinul timp liber? Care timp? Ala pe care el ai, cand vii distrus de la serviciu(nu e cazul meu) si iti dai drumul la apa in cada, spumant si ultima carte primita cadou(daca ai noroc sa ai o prietena ca a mea care se sensibilizeaza cand ma mormai eu pe langa rafturile de carti; ex.Vijelia- Marquez)... Asa, timpul liber! Ai nevoie de 20 de minute ca sa folosesti reteta cu cada, aaa, plus ca te si speli :D! Glumim, evident, numai ca acest subiect ar trebui luat in serios. Exista ceva ce iti doresti sa faci fara sa astepti nici un beneficiu din asta, ceva ce iubesti sa faci si pentru care iti folosesti tot timpul liber? Eu fac teatru...
|
Febra de luni, sau...
Aventajele si dezavantajele citadinismului: as pune tema asta strict din punct de vedere muzical, dar, futu-i, nu ma pot abtine sa nu dezvolt dincolo de muzica. Nu numai buruienile de piese pe care le aud eu in masina 168, trecand pe langa mine odata cu fitzele de masini din care se aud, ok, n-am obisnuit cu asta, dar si soferul de autobuuuuuzzzz? Eu platesc abonament, frate, nu pot sa ma duc luni dimineata la serviciu si sa fiu nevoita sa ascult ''cicalaca-cichicea''. La dracu, nu trebuie....
Sa zicem ca sunt un pic revoltata, da, sunt, numai ca, coborata din autobuz la Romana, mi-am luat ca un om normal o cafea....care inevitabil este pe bluza mea acum. De ce? Citadinismul. Bine a zis, cine-a zis ''vesnicia s-a nascut la sat''...parafrazant... si cred ca Blaga.
Noroc ca eu nu-mi doresc sa fiu vesnica, ci doar linistita in drum spre ''bero''.
|
Sunet si lacrimi
Am facut un exercitu astazi dimineata la repetitiile la teatru. Muzica tare, halucinanta, privire pierduta, fara focusare, si gandul unui sarpe mancand un soricel mic mic si trist. Am plans. Ma intreb fara care dintre elementele astea as putea sa reusesc sa plang independent de mine. Toate artifiicile vietii trebuiesc intai simtite si apoi mecanizate, pentru a ajunge la succes. Asa ca privitul intr-un punct inexistent s-a rezolvat din primii ani de faculate, faza aia cu soricelul, sincer, nu prea ma misca (nu ma urati, dar nu sunt un fan al animalelor) asa ca din nou, cheia ramane muzica.
Am ajuns la concluzia ca frumosul in tot este inexistent, fara muzica. Un text bun, cu niste actori fenomenali, cu efecte speciale dementiale, nu fac un film, daca nu este o coloana sonora pe masura. Ascultand coloana sonora de la un film poti sa intri in trip-ul lui, pe cand daca vezi actorii costumati, fara sonor, ti se par niste maimute, la circ. Revenind, ce m-a determinat pe mine sa plang dimineata?
Evident, muzica.
Diana.
|
Un gand pe zi
Cu acest titlu m-a obisnuit un drag prieten, care imi trimite in fiecare zi o insiruire de vorbe cu multe intelesuri. V-as da cateva exemple, dar ca sa pastrez intimitatea lirismului, o sa ma opresc la una: '' Nu poti da mana cu cineva care isi tine pumnul strans.''
M-am gandit ca asta ar fi o tema buna pentru o scriitura blog-ista, asa ca o sa incerc sa imi pun aici, in fiecare zi, cate un gand.
Gandul de astazi se duce spre muzica...s-ar fi gandit cineva?
Se pare ca cel mai bun mijloc pentru a transcede dintr-o treaba in alta, fie vorba de sentimente, ganduri sau chiar parti ale Bucurestiului, e muzica.
Exemplu elocvent este cum ma intristez instant cand ascult un c.d. pe care scrie cu markeru' ''muzica pentru deprimare in grup'', sau cat de usor trece o ora jumate de la mine de acasa pan' la Romana(exagerez), ascultand ceva muzica tare.
Muzica la nunta, la botez, la inmormantare, la betii, la sesiuni de ...literatura, la orice.
Muzica ne insoteste peste tot, mai important este ca marketingul a reusit, de ani buni, sa insoteasca muzica. Asa ca ne intoarem rotund. Vin si spun, muzica pentru docti, semidocti, sfertodocti, si oameni prosti. Daca asta ar fi intr-adevar o ipoteza viabila, atunci ar trebui sa-mi vad de treaba mea si sa nu ma cred vre-o diva, ca mie imi place muzica sfertodocta... Da, daca e sa judeci un om, uite ca ai mai gasit un criteriu...numai ca, sfatul meu este sa incercam sa judecam mai putin si sa selectam mai mult...
diana
|
buna, eu sunt diana
Yello la toata lumea, o sa demarez acest blog prin a spune cine sunt, ca sa nu fie nici un dubiu. Evident, pentru ca blogul meu, pe langa oamenii astia celebri ridica semne de intrebare. Eu sunt Diana, project managerul de la muzica buna, care, va sa zica, in control pe tiste trebi' pe aci. Dincolo de asta, cea care, alaturi de voi, o sa analizeze muzica pana cand o sa se contureze cea buna, despre care o sa putem vorbi deschis, cu plusuri si minusi, cu preferati si tot restul. Va invit sa imi ziceti ce ati dori sa mai existe pe site, ce va place, ce va displace...tot.
Si ca sa incepem in forta, ma intereseaza, cine se poate incadra in muzica buna, in Romania?
Ca sa cresc subiectivismul blogului personal, o sa incep eu. Tot ce este in top 5 vanzari si nu implica manele. Cinstit?
|
|
