Definitia muzicii bune tot ce-i posibil va fi mereu in continua expansiune iar perceperea completa a calitatii acestei arte divine va fi pentru multi, in continuare, o enigma. Vorba aia, unii asculta cu urechea, altii cu sufletul.

Intr-o lume in care prima categorie a prins un volum mult prea mare, au mai ramas doar cateva genuri muzicale, ce au pastrat acel ingredient secret si - sper eu - etern, ce le confera titlul de arta, de la prima pana la ultima nota muzicala, pastrand totodata complexitatea maxima posibila a unei piese, fara a renunta la unul sau mai multe elemente de baza ale muzicii: instrumentatie, voce si poezie (nu versuri, ci poezie, fiindca... "e usor a scrie versuri, cand nu ai nimic a spune"). Unul dintre aceste genuri este opera, mai precis cea moderna, care la randul ei se imparte in subgenuri ca si "classical crossover", "operatic pop", "symphonic metal" si inca cateva. Eu voi incerca sa ma rezum la primele doua, fiindca despre trupe gen Nightwish sau Within Temptation s-a cam spus deja tot ce era de spus.

Pentru multa lume, acest gen muzical si in general tot ce tine de opera, ori le este in intregime strain, prea putin exploatat sau se rezuma la Andrea Bocelii, Luciano Pavarotii si Sarah Brightman. Bineinteles opera - si de dragul articolului includ aici si subgenurile sau derivatele mai sus mentionate - nu este un gen muzical atat de restrans precum pare. Este mai mult pentru cei ce asculta muzica nu doar cu urechile, ci si cu sufletul. Opera, as spune eu, este pentru publicul ajuns la maturitate pe plan muzical. Largind asadar cercul marilor voci ale operei moderne am sa recomand cativa artisti care chiar isi merita titlul, incercand in acelasi timp sa dovedesc grandiozitatea acestui gen atat de rar atins de situri de muzica in general.



M-am luptat mult cu gandul de a-l include in aceasta lista pe Josh Groban, dar pentru a face tranzitia mai usoara pentru cei carora vocea de opera li se pare un deliciu nou si inca greu de digerat, am ales sa fac acest pas. Tanarul Josh, idolul multor doamne si domnisoare (chiar si de sex masculin), aduce pe scena muzicala internationala o voce puternica, combinata cu flexibilitatea muzicii pop, astfel ocupand locul perfect in zona genului "operatic pop". Atat albumele sale cat si concertele - fie live ori inregistrate - sunt extrem de apreciate de fani si primind reviewuri fantastice din partea celor mai mari critici muzicali din lume, iar asta pe buna dreptate. Cine vrea sa treaca de la pop la ceva mai serios, trebuie neaparat sa treaca prima data printr-o infuzie de Josh Groban.



Ca tot am adus vorba de tranzitii si pop, ghiciti cine a descoperit o noua voce fantastica de opera? Gary Barlow din trupa Take That. Am deseori impresia ca in ciuda ridiculuzarii (ocazionale) trupei, acest om chiar nu a "imbatranit" (vorba vine) degeaba. Camilla Kerslake, o tanara de doar 22 de ani, a reusit sa-l impresioneze instantaneu pe "batranul" talent din spatele trupei Take That. Recent descoperita, nu doar de Barlow, dar si de mine, raman uimit vazand tinere talente cum este si Camilla, aducand personalitate si o performanta vocala impecabila pe scena inca din prima zi. Camilla, cred eu, ca Sarah Brightman sau Izzy a fost nascuta cu un talent imens menita sa duca stafeta operei mai departe. Sunt convins la fel ca Barlow, ca prin Camilla s-a nascut o noua stea, una, ce sper eu, va lumina scena acestui gen muzical cel putin inca trei sau patru decenii.



Pentru cei care au crezut ca Sarah Brightman nu are pereche, tineti-va bine, fiindca vocea frumoasei Katherine Jenkins va va pune cu siguranta pe ganduri. Fiind fan al acestui gen, am urmarit foarte atent fiecare nota muzicala, fiecare miscare, fiindca in opera se poate strica foarte usor o piesa si asta mai ales fiindca publicul - si nu orice public - are deja o idee preconceputa despre o anumita piesa interpretata anterior de artisti arhicunoscuti. Uneori mi se pare ca exista o lupta intre marile voci, aceea de a duce calitatea piesei pe plan vocal la o perfectiune extrema. Rezultatul din partea tinerei Kathrine este unul uluitor, o performanta ce-ti taie respiratia, te ridica de pe scaun si te face sa simti muzica pana in maduva oaselor. Sarah Brightman si-a gasit - nu rivalul - ci perechea. O voce puternica de opera ce reprezinta cu usurinta calitatea absoluta in muzica.



Ce se intampla insa cand inmultim talentul cu 4, asa cum s-a facut in cazul baietilor de la Il Divo? Well, in varianta feminina si neaparat irlandeza, se naste trupa "Celtic Woman". Deja numele lor evidentiaza mandria femeii celtice si siguranta pe sine care este prezentata prin vocile lor cristaline pe scena, intr-o armonie perfecta al unui ceas elvetian. Celtic Woman este cunoscuta si ca una dintre putinele trupe de operatic pop, ce a dat nastere la foarte multe cariere solo, dintre care Chloe Agnew si Hayley Westenra sunt cele mai notabile. Grupul vocal se poate de asemenea mandri cu o violonista jucausa dar extrem de talentata pe scena, Mairead Nesbitt.





Cu siguranta, mai sunt destule voci ce merita a fi amintite, insa talentele muzicale / vocale sunt mult prea multe ca sa incapa intr-un singur articol. Eu doar am incercat sa va trezesc pofta pentru un gen muzical deseori ignorat chiar si de catre cei ce se considera mari cunoscatori ai muzicii contemporane. Opera si derivatele ei, merita cel putin la fel de multa atentie ca oricare alt gen muzical iar urechile voastre muzicale, putin rasfat.