Unele lucruri trebuie sa aiba contact, intr-un fel sau altul, cu viata ta. Ieri am dat de doua dintre ele. Sau, altfel spus, ieri am consumat doua dintre ele. "Pentru nimic in lume", de Friedgard Thoma, o carte intre copertele careia se aduna corespondentele de un un deceniu ale lui Cioran cu acesta doamna distinsa. O lucrare ce transpira de romatism, pasiune istovitoare si miros de boem... Depresivul si maladivul Cioran arata aici ca un adolescent (desi corespondentele se intampla cand el avea de la 70 de ani, pana la moarte), chinuit de pasiuni, ganduri, incertitudini si surprinderea faptului ca un suflet mereu auto-conceput solitar nutreste dor de strangeri de mana...



Mi-a placut, nu atat pentru ea cat pentru ceea ce a putut sa nasca in mine. Daca te uiti la un film de dragoste, ti-e pofta sa te indragostesti... Imi amintesc ca, adolescenta fiind, imi imaginam ca sunt Nikita (nu scarbosenia asta incurabila), si de ma simteam invicibila de fiecare data cand blonda mai omora pe cate cineva...
"Pentru nimic in lume" mi-a adus aminte de noptile in care umpleam caiete cu poezii si de chinurile prin care imi treceam sufletul iubind iubirea, fara un iubit real...
Daca ar fi sa extrag ceea ce mi-a placut cel mai mult, as scrie urmatoarea replica: "este mai bine sa iti vizitezi mormantul in timpul vietii, decat dupa ce se termina". E un indemn optimist, cu tot sarcasmul, care spune atat de frumos ca trebuie sa te pregatesti pentru moarte si sa iti ingrijesti sufletul, nu de alta, dar dupa moarte merita si el eterna clipa de liniste...
Cartea se termina cam asa:
Viata se poate sa nu fie simpla. Dar moartea ar fi putut fi mai simpla, daca la un moment dat ne-am fi decis sa ne sinucidem. Asta e punctul nodal: Cand trebuie sa fim in stare sa o facem?
Cioran nu a fost in stare.



Iubirea nu compromite niciodată, iubirea distruge; memoria noastră îl reține întotdeauna pe cel care iubește mai mult -pierzătorul-, pentru că el a trecut prin iad. Corespondența lui Emil Cioran cu Friedgard Thoma surprinde momentul limita cand spiritul a toate negator descoperă afirmația și și-o asumă; când Hyperion e gata sa se lepede de nemurire pentru a-și trăi derizoriul "noroc" al cercului stramt. Pentru nimic în lume e un posibil pandant al lui Mai presus de orice - cartea unei scadențe sau a unei revelații când omul îi da cu tifla geniului strigându-i în față: "Vezi ca exist!". Așadar alt Cioran. Un septuagenar adolescent îndragostit brusc de viața.
NORA IUGA

Spuneam de doua lucruri. Al doilea este filmul "Slumdog Millionaire", pe care am fost obligata sa il vad (da, nu prea imi plac filmele...). Este minunat. N-as putea sa il povestesc, as strica povestea. Trebuie sa spun ca l-am vazut cu castile pe urechi, in timpul in care baietii se bateau (un joc, ceva:P), iar eu ii speriam din minut in minut cu reactiile mele sonore:))