Am petrecut la Bellagio, cu oameni dragi alaturi, dupa cum spun si pozele. Imi pare rau ca nu au fost toti oamenii dragi mie alaturi, dar nu poti avea tot ce iti doresti in viatza, nu?
Oricum a fost splendid, am baut suficient, am mancat la fel de suficient, am dansat pe tot felul de melodii. Bellagio este un club foarte marfa, erau acolo o tona de pitipoance, dar si oameni in varsta si tigani si copii si batausi si tocilari...
Acum imi doresc sa ma adun si sa fiu gata sa ma surprind temeinic in anul care vine, cum ar veni...

Luminile s-au aprins inca o data pe o scena prea mare pentru visele ei mari. Bubuituri de termometre cu temperaturi prea mici, imbratisari si pupaturile de final, golul unui nou inceput, desi nu se simte ca un sfarsit. Mai degraba ca o trecere. Da Doamne sa avem putere sa o luam tot in sus si anul asta...

Asa, multumesc Catalinei pentru telefonul cu functii "frumoase" pe care mi l-a achizitionat, astfel incat am fost capabila sa scot partile proaste si luminile slabe din poze... Traiasca programul de editare!

In alta ordine de idei, la muuuulti ani Danutza, sa cresti mare si sa il faci pe Eugen mandru de tine!