Opeth este o formatie din Stockholm ce abordeaza stilul progressive death metal. Din 1990, anul infiintarii, pana in anul curent suedezii au scos noua albume de studio, doua albume live si un DVD in care se pot observa influentele provenite din schimbarile de trupa, astfel muzica lor este o combinatie reusita a death-ului scandinavic cu rock-ul progresiv, jazz-ul, folk-ul si blues-ul.

Ultimul album aduce sapte melodii noi, compozitii ce variaza de la lent la alert, de la balade la melodii dinamice, totul sub numele de "Watershed", o adevarata capodopera prin care membrii trupei Opeth au reusit sa demonstreze ca echilibrul in muzica poate fi atins fara a renunta la elemente reprezentative pentru trupa, oricat de diferite ar fi ele, astfel vocea lui Mikael Akerfeldt, vocalul formatiei, va oscila de la melodic la brutal.

Prima melodie botezata cu numele "Coil" surprinde prin finete si puternicul sentiment de melancolie pe care il degaja pe toata durata sa. O superba balada in care vocea lui Mikael se continua cu vocea lui Nathalie Lorichs. O melodie sensibilia, emotionanta ce te duce cu gandul la romantism si tandrete.

Daca va asteptati ca tot albumul sa se desfasoare pe acelasi ton dat de prima piesa va inselati. A doua piesa "Heir Apparent" debuteaza in forta, cu multa energie, bateria foarte rapida impreuna cu vocea agresiva, puternica si plina dau impresia unei melodii specific death metal-ului, dar toate acestea sunt intrerupte de franturi de clapa sau solouri geniale de chitara.

"The Lotus Eater" este titlul celei de a treia melodie a albumului. Personal, consider acesta piesa destul de ciudata, alternanta intre vocea melodioasa cu cea brutala, cam acelasi curs il are si instrumentatia, ma face sa o percep ca pe un colaj, nici pe departe ca pe un intreg omogen si legat, oricum este o "invalmaseala" placuta auzului. Mi-au ramas insa bine intiparite in minte soaptele din finalul melodiei.

A patra melodie "Burden" debuteaza cu un fragment superb la clapa acompaniata apoi de chitara, si cum ma asteptam o noua melodie melancolica pe acest ultim album Opeth. Poate daca bateria ar fi fost putin mai lenta, mai putin puternica ar fi dat o nuanta mai sensibila piesei. Versurile destul de pesimiste dau o nota depresiva, usor intunecata atmosferei ce se leaga de aceasta compozitie muzicala.

Inca din titlul celei de a cincea piese, "Porcelain Heart", ne putem astepta la aceeasi stare de dezamagire, neputinta, transmise atat de versuri cat si de instrumentatie. Din nou chitara joaca rolul de protagonist, aducand elemente de originalitate si diversitate. Valorificarea vocii solistului, limpede si clara reprezinta un mare avantaj.

Penultima melodie si cea mai lunga de pe acest album, "Hessian Peel" beneficiaza de aproximativ aceleasi caracteristici ca si celelelate melodii ale albumului la un loc. Si cum sta in obisnuinta multor trupe de extreme metal nu se putea sa nu regasim in versuri macar o data cuvantul Satan: "I see you/My sweet Satan".

Ultima melodie "Hex Omega" nu iese nici ea din tiparul albumului consolidand sentimentul tragic de sfarsit.

Un album foarte bine lucrat unde chitara "isi face de cap" in acompania clapei. Coperta materialului este sugestiva pentru continutul pe care il camufleaza. "Wayershed" este albumul ce a ocupat pozitia cu numarul 23 in topul BilBoard si primul loc in Finlanda, in topul oficial al albumelor. Vi-l recomand cu sinceritate pentru momentele de relaxare si va reamintesc ca Opeth va concerta pentru prima data in Romania pe data de 17 iulie la Sibiu in cadrul deja celebrului festival Artmania. O trupa valoroasa, aflata in plina maturitate , ce are inca multe pe spus pe scena de metal mondiala ... ar fi pacat sa pierdeti un asemenea eveniment.

Piesa preferata: "Burden"
Nota: 9.5

[Diana Amitroaei]