Nu construiesc metafore, traduc din franceza numele acestei artiste inedite. Elly Jackson, dupa numele real, a facut destul de multa valva in prima jumate a anului, cu hitul "Quicksand". Daca cumva nu l-ati vazut, sau deja ati uitat de el, il puteti vedea aici:



Cel de-al doilea hit, "In For the Kill" a avut o ascensiune treptata, dar sigura. Daca a aparut ca o ciudatenie, in scurt timp status-urile ascultatorilor adevarati de muzica "experimentala" trimiteau catre acest clip:



Insa ce a facut cu adevarat lumea "din toata lumea" sa sosoteasca aclamativ, a fost cel de-al treilea single de pe albumul cu acelasi nume (La Roux), "Bulletproof". Se poate sa-l fi ratat, dar eu nu am vazut acest clip pe televiziunile din Romania. Si, sincer, nu ma mir, pentru ca este muzica "de nisa", care - probabil - ca nu place tuturor. Iar televiziunile nu vor sa riste. Sau?



Dar sa fim sinceri, daca iti plac primele doua piese, nu ai cum sa nu o digeri pe a treia, doar e aceeasi reteta ca la Parazitii, right? "La Roux", albumul, suna tot in stilul celor trei piese de mai sus, iar daca nu ai urechea fina, s-ar putea chiar sa nu deosebesti foarte tare unele piese de celelalte, pana la refren. Este vorba despre "electro-pop", si se pare ca artista nu s-a dezis de la crezurile ei mai vechi, iar atat timp cat stilul agreat de ea este si in tendintele internationale (desi mai mult europene), totul e cool.

Tot albumul este in stilul anilor 80, ne aduce aminte de Heaven 17, Human League sau "acei" Depeche Mode. Dar pe langa piesele deja cunoscute, albumul mai contine comori nedescoperite, cum ar fi "Tigerlily" sau "Elly`s Dad". Gasim si piese "mai domoale", "Armour Love" si "Cover My Eyes", unde Elly isi descopera destul de frumos talentul, pentru ca este o artista cu voce buna, ferma, de cap.

Sunt de parere ca este un album foarte bun de debut. Desi este nevoie sa-l asculti de cateva ori ca sa poti trece peste bariera "toate piesele suna la fel", cand ai sa reusesti, vei avea o senzatie placuta.

[Sursa: Music-News.com]