Ma gandesc cum sa fac sa-mi indrept greselile pe care le-am facut in trecut , cum sa recastig increderea persoanei iubite , cum sa fac sa nu mai simt groaznica singuratate care ma apasa , cum sa fac sa zambesc din nou , cum sa am iarasi incredere in oameni , cum sa fac cat mai multe lucruri bune , cum sa fac astfel incat lumea sa-si aduca aminte cu placere de mine , si , de ce sa nu recunosc , cum sa fac mai multi bani pentru un trai cat mai decent . Si sa nu spuneti ca voi nu aveti unele ganduri asemanatoare cu ale mele .
Ideea este ca trebuie sa ne rezolvam singuri problemele , sa ne analizam cat mai des posibil si sa incercam sa devenim mai buni in fiecare zi .
Va multumesc !
Eu ma gandesc la viitor.. dar nu viitorul ala pe care ti-l faci tu.. adica scoala familie and Co.
Viitorul la care ma gandesc eu = evolutie, transformare, devenire si intr.un final moarte
Ahh da si oare cat ma mai tine lenea asta.. si cand ma pot duce sa iau caietul din ghizdan si sa mai scriu la presupusul roman
Faptul ca nu o voi putea face mandra pe maicamea de mine... Pe actuala prietena fericita cu mine... si normal Frica de ai pierde sau dezamagi pe cei dragi...
In ultima vreme mi-am facut un obicei in a dezamagi sau a nu ma tine de promisiuni
Iti vezi aproapele pe punktul de a fi ingropat`..
Intins pe`o masa ku lumanari la kap`..
S`a terminat`..!
Atunci incepi sa te intrebi pentru ce te mai zbatzi ?
Ca pana la urma totzi sfarshim langa o cruce.. ingropatzi`..!
Eu nu am avut Speranta niciodata... Is prea pesimist pentru a spera la ceva
Pai daca nu ai avut niciodata sperante explica-mi si mie care e motivul pentru care traiesti, mie mi se pare o afirmatie cam absurda asta a ta, no offense
Pai daca nu ai avut niciodata sperante explica-mi si mie care e motivul pentru care traiesti, mie mi se pare o afirmatie cam absurda asta a ta, no offense
Traiesc ca sa-i fac pe plac lu al de sus... Co fost el mare jmenar si s-a hotarat sa ma creieze... Si nah eu incerc sa-L respect... sincer si sa-L iubesc... dar sunt clipe cand as prefera sa nu exist... De fapt sunt mai multe clipe cand as prefera sa nu exist decat cele in care imi place viata!
cam asta gandesc si eu acum...
si oare cat ma mai tine lenea asta.. si cand ma pot duce sa iau caietul din ghizdan si sa mai scriu la presupusul roman 
M agandesc la faptul ca nu pot da inapoi timpul pentru a avea aceeasi inocenta si mai ales SPERANTA ca la 18-25 de ani
ce e bine, e ca-i mai racoare
