unii ii spun “tara aleasa”, altii o injura cat pot, unii nu stiu cum sa se intoarca mai repede aici, altii nu stiu cum sa fuga cat mai departe. cei mai multi pastreaza totusi un gand ca va fi vreodata ca in alte parti, altfel, mai bine. si va fi. mereu a fost. din pacate. cand spun din pacate, ma uit  doar o picatura inapoi, vreo doua milenii. mereu au fost vremuri bune, insa au fost urmate de altele zece de tot cacatu’.
 
tare imi e frica de ciclicitatea asta care ne caracterizeza istoria. e un algoritm blestemat. pentru prima data in 2000 de ani, avem mai bine de jumatate de secol de pace. e adevarat, avem trupe in cateva zone din lume, dar pe la noi prin gradina a fost destul de ok, macar din punctul asta de vedere. totul a venit insa cu un pret. am avut si cred ca nu am inceput inca sa ducem lipsa de comunism cat incape, ne-am macelarit singuri oamenii de valoare, iar mai nou, in lipsa de biruri si invazii tatare, ne luptam cu rate, credite si probabil  cu o perioada de saracie generalizata.
 
nu stiu cum vad altii lucrurile, dar pentru mine e tot mai clar. de cate ori a apucat bietu’ roman sa scoata putin capul afara, sa traga in plamani macar un pic de parfum de prosperitate, destinul, istoria, conspiratia mondiala sau mai stiu eu cine dracu’, i-a dat de fiecare data o palma si l-a trimis la loc sa-si recite mioritele si sa se resemneze. iar cand te resemnezi, chiar ai pierdut tot. si atunci?…

nu uitati sa va mai inveseliti putin pe http://doruivanovblog.wordpress.com/turneu-2010-93-de-orase/