inainte, odata, demult, candva, odinioara, imi miscam in fiecare dimineatza curul pana la coltul blocului sa cumpar ziarul. la inceput, cat eram mai mic, ma trimitea tata, pe urma, dupa ce m-am mutat, am inceput sa ma duc singur. asta pana cand au aparut toate ziarele pe net si acum, in fiecare zi, dupa trezire, fac o drumetie pana la notebook si ma pun la curent cu ultimle siliconari ale impozitelor si cu grohaielile din mahalaua mondena. iar asta deja e efort ! daca vreau sa fiu cu adevarat comod, fac revista presei, din pat, direct de pe telefon.

tot cu zeci de ani in urma, prin 2000 si un pic, inca mai mergeam sa cumpar mancare dintr-un loc sau din altul. apoi o gateam. acum nu ! acum, mancarea nu se mai gateste. mancarea se “clik”-uieste, prin comanda on-line. apesi pe soarec si vine turta cu salam si cascaval sau cutiuta de hartie cu picioare de oracaitoare si taitei de orez.

daca ai un job care sa nu necesite deplasare la un birou sau munca de teren (ce aventura, ce safari !) si poti munci de acasa, on-line, iar banii sa iti intre in cont on-line si tot ce platesti – mancare, sex virtual, cumparaturi, facturi, sa platesti on-line, descoperi ca pur si simplu, daca vrei poti sa nu te mai ejectezi din casa cu anii !!! te contopesti cu lumea virtuala si te transformi usor din on-line in “om-line”.

practic, doar sa te nasti sau sa te inmormantezi nu se poate inca pe net. sau poate n-am googalit eu suficient. parca vad in curand ca nu vom mai face copii, ii vom pune la descarcat. o sa le taie popa motzul de fibra optica, iar la inmormantare, acelasi popa, o sa faca o pauza din ingrijit gospodaria de pe facebook si-si  va face timp sa faca o cruce si sa ne dea delete.

Doamne, fereste !

ps: noi suntem tot aici, pe www.spitalu9.net