cu sau fara maioneza, de pui, berbecut sau vita, saorma a venit  din orient, la pachet cu muzica de camera (de palat in care traiesc fiinte care necheaza).  manelisti sau rockeri, angajati la multinationale, vanzatori, profesori sau elevi, curieri sau doctori, comedianti sau politisti (am facut o repetitie?), toti plescaim cu mare pofta saorma.  

probabil, ar trebui sa-i faca cineva o statuie saormei. la cat de mult s-au separat anumite categorii sociale, saorma ramane singurul liant intre bogati si saraci, intre culti si inculti, intre politicieni si fraieri. viteza de extindere a saormei, dupa revolutie, se masoara in warp. ma gandesc cum isi fac probleme managerii de la mec, pe motiv ca le fura din piata colonelul sau chifteluta regeasca. treziti-va fratilor, ca vine saorma peste voi !

nu mai exista in tara oras fara saorma. e un standard. cand vine un primar cu dosarul unei comune mai dezvoltate si ajunge la prefectura sa ceara upgradarea localitatii la rang urban, baietii de la consiliul judetean i-o taie scurt :”nu va putem declara comuna oras, pana nu va infiintati o saormerie non-stop. daca se poate, dotata si cu horse-in, sa se poata cumpara si fara sa se mai ejecteze omu’ din caruta”.

saorma e mai importanta decat crezi. sunt convins ca fiecare tine minte doua date: cand a facut sex prima data si cand a mancat saorma prima data.  parca vad ca incepem sa auzim povesti de genul: “frate, anturajul e de vina. altfel nu cred ca ma apucam. acum am deja 120 de kile si mi-e prea greu sa mai ma las”.

am “servit” saorma in zeci si zeci de locatii din tara si nu numai. la inceput de pofta si curiozitate si pe urma, mai mult de foame. dupa ani de zile de degustari, pe langa partea filozofica, am mai tras si concluzii culinare practice.  saorma e de trei tipuri: saorma traditionala (facuta aproape ca la mama ei), saorma aliment (facuta dupa retete descarcate de pe net, drept urmare, nu foarte gustoasa, dar comestibila) si saorma closet (facuta dupa ureche, numa buna sa…ati ghicit).