Racla - O lacrima pentru pamant

In cadrul interminabilei serii 'considerente artistice pe tema UE', RACLA binecuvanteaza umanitatea cu manifestul pacifist al micilor rastafariani neintelesi. Tin sa va avertizez, perspectiva lor nu e sumbra, ci de-a dreptul apocaliptica. Poate ati observat cat de trist e cand muzicienii il descopera pe Isus. Pusi fata in fata cu divinitatea, bietii artisti nu stiu cum sa reactioneze. Sa-l roage sa apara in videoclip? Sa-l intruchipeze chiar ei pe Isus in videoclip? Apostolii de la RACLA, adica Rimaru si Connect-R si-au impartit frateste sarcinile: unul este Isus in varianta sa tibetano - profetica de jungla iar celalalt calugarul Franciscan cu flow. Resimtindu-se in urma absentei indelungata si, din motive neelucidate considerand ca inca mai au ceva de spus, Rimaru si Connect-r reusesc in 4 minute jumate sa atinga, prin versuri sau imagini, urmatoarele subiecte de actualitate: Bombele nucleare, inundatiile de primavara, inchizitia, New Orleans, migratia muncitorilor in Spania si impactul asupra copiiilor, razboiul din Irak, Uniunea Europeana condusa de Saddam, relatia personala a lui Rimaru cu divinitatea si viziunile lui cu terrieri care alearga pe bolta cereasca. Connect-R, pe de alta parte, are din nou probleme cu pronuntia, 'razboaya' reprezentand pragul psihologic pentru mine. Uneori e pierdut si semi-nud in jungla (?), alteori isi aliniaza chakrele in toga, in timp ce, evident, varsa o lacrima pentru pamant. Concluzia? Cu nebunii nu vorbesti.