Probabil unul dintre serialele care promoveaza cei mai multi artisti de valoare este One Tree Hill, de unde aflasem in ultimii cativa ani de multi artisti precum "The Honorary Title", "Kate Voegele" sau "Bethany Joy Galeotti". Recent, am avut ocazia sa "intalnesc" o noua voce minunata a industriei muzicale irlandeze: Laura Izibor.

Raman uimit de fiecare data cand aflu ca atat de multi artisti buni vin de pe insulele Marii Britanii. Incepe deja sa-mi fie frica sa-mi placa un artist, fiindca am toate sansele (fara voia mea) sa fie din acea zona si ca rezultat, lumea sa ma considere "britanofil". Insa nu am de ales. Daca cel de sus a hotarat sa dea talent inzecit britanicilor, scotienilor si irlandezilor, cine sunt eu sa contest decizia lui?






Laura este o tanara de 23 de ani si precum multi artisti buni din ultima perioada, este o autodidacta. Pianul - instrumentul de baza in piesele sale - l-a invatat la varsta de 14 ani, dupa ce cu un an inainte deja incepuse sa-si scrie propriile piese. Cati tineri de varsta ei se pot mandri cu asemenea performante? Foarte putini, din pacate. Primul ei album a fost lansat totusi destul de tarziu, abia in 2009. "Let The Truth Be Told" a avut un succes rasunator, ajungand pe locul 2 in topul irlandez al albumelor de debut, in ciuda faptului ca acesta a fost lansat la New York - foarte departe de tara ei de bastina.



R&B-ul clasic primeste o noua definitie prin vocea ei fantastica, ce iti ridica si firicelele de par de pe brate. Un fior al muzicii de calitate si de complexitate maxima te cuprinde ascultand piesele ei ce subliniaza momente personale, trairi sufletesti, ingloband personalitatea artistei in versuri si note muzicale. Peste toate acestea vine sensibilitatea muzicii soul si dinamismul muzicii pop - hibridizarea perfecta a muzicii cu o voce de Aretha Franklin este probabil cea mai fidela descriere a tinerei artiste Laura Izibor.