Din categoria 'Introducere muzicala in economie', Jay Z si Pharrell pun umarul la cladirea economiei de piata si la prabusirea in flacari a lui G. W. Bush. Poate am omis sa va spun pana acum, desi probabil va dati si voi seamaa...eu stiu economie. Si-mi place. Stiu, socant. Niciodata nu mi-ar fi trecut insa prin cap ca in economie zace cheia dezlusirii atator creatii muzicale. Cine crede ca muzica are legatura cu politica nu-si duce ideea pana la capat. Cum politica se leaga de economie, totul, prieteni, TOTUL se reduce la capital. Prin definitie, rockerii sunt socialisti, hip-hop-erii capitalistii, manelistii anarho-capitalisti si muzica latino/pop/r'n'b caracterizeaza crezurile interventioniste, de tipul modelului suedez. Revenind insa la revelatia serii. Sacrificand din timpul pretios petrecut in compania fundului lui Beyonce, marele maestru Jay-Z a creat o piesa e la fel ca oricare alta. Pharrell, acest Moga de peste ocean, da si el cu vocea degeaba pe refren. Glorificarea sinelui potent, dibacia contabilului lui Jay-Z in a-i ascunde unele venituri si inzestrarea celor apropiati cu femei creole sunt cele trei mari teme atacate de artist in jargonul indescrifrabil al guristilor ce nu-si uita radacinile de cartier. Videoclipul, pe langa deja banalele masini, banalele femei si banalul Jay-Z, e menit sa loveasca in America lui Bush acolo unde o doare cel mai tare. In cazul in care nu ati aflat inca, economia americana e in recesiune. E de rau adica. Cu vigilenta-i de hip-hop-er trecut prin viata, Jay-Z speculeaza momentul si decide strategic sa numere euro in clip si nu dolari, tocmai pentru a sublinia cat de rau stau lucrurile. Pe scurt, de la maestru citire: Push (push) money over broads, you got it, fuck Bush
