Asemeni lui Mihai Viteazul impotriva otomanilor, echipa Romaniei s-a inarmat cu optimism si curaj si a plecat la lupta impotriva celorlalti soldati europeni. E drept ca gemenii veseli ai Irlandei (aia cu freze futuriste, care cantau despre ruj) n-au fost tocmai Sinan Pasa in povestea asta, dar nici piesa noastra, cantata de personajul cu orientare sexuala neclara, imbracat in costum de clown, n-a facut nici cat 1000 de soldati romani de secol XVI.

Lasand analogiile istorice deoparte, jenant a fost cuvantul de ordine in finala Eurovision-ului de anul acesta. Pornim de la Grecia, cu veanica piesa cu iz de saorma. Ati observat ca astia, fie ca adauga niste chitare electrice in show, fie ca aduc un wannabe hip-hoper, pastreaza refrenul de dat din buric, cantat de o mereu noua varianta (sper heterosexuala) a lui Ricky Martin? Marea Britanie, obisnuita deja s-o dea in bara an de an, s-a gandit sa joace o carte mare de data asta, asa ca i-a trimis pe Baietii Albastri. Eu recunosc, m-am bucurat teribil sa retraiesc trei minute din vremea in care invatam coregrafiile A.S.I.A., dar... atat. Cat despre echipa castigatoare, meh. Piesa foarte banala si o incercare - reusita, e drept - de a pune in scena o poveste de telenovela.

Cei din Danemarca si ucrainienii, in schimb, au inteles esenta concursului, asa ca au trimis oameni extraordinar de frumosi. Credeti ca a mai stat cineva sa se uite ca aia, pe scena, cantau la chitare electrice neconectate la vreun amplificator, cand aveau in fata asa niste frumuseti blonde, inalte si bine facute?

Concluzia este, oameni buni, ca Eric Clapton inregistreaza o piesa cu Florin Salam. Si-atunci, ce pretentii sa mai avem de la bietii anonimi care participa la Eurovision?