POZE de la eveniment in GALERIA FOTO.

Ca intotdeauna Fundatia Culturala Phoenix a adus ceva frumos si interesant la Bucuresti: muzica balcanica, taraful sarbesc condus de Boban Markovic. Pacat ca lumea nu a apreciat suficient incat sa-si faca aparitia la concert in numar mai mare.

Am ajuns in fata Salii Palatului relativ tarziu. La fara un sfert sau zece, concertul programat fiind cu incepere la fix. Am socializat, am ochit bisnitarii - fix aceeasi - am ochit putina lume, m-au ochit oameni cu invitatii in plus, m-au ochit bisnitarii cu "bilete ieftine". Banuiam ca nu vor veni multi - nici la Kusturica nu s-a imbulzit lumea; pacat - asa ca nu-mi faceam probleme ca nu vom intra cum incepe si nu vom prinde locuri. In plus, aveam invitatii in fata. Ridicam un sir intreg daca era nevoie. Intr-un final, la aparitia ultimei "invitate" am intrat. Pe la si 20. Nu incepuse. Ne-am aruncat repede pe al treilea rand de scaune goale din fata-stanga scenei si s-au stins luminile. Niste nefericiti au cantat in deschidere, iar eu la baie am auzit de la domnitele trecute de adolescenta, ce se rujau de zor, ca "or fi avut vreo pila de au ajuns aici ca sunt oribili, fata!". Exagerau, totusi..

Boon. Pe la 9 si ceva, presupun, caci nu mi-a mai ars de memorat detalii si in nici un caz de luat notite cum am observat ca faceau doua domnisoare intr-o laterala de-a mea, au aparut si Boban si fiul. Boban a fost ceva mai nervos la inceput, mai-mai sa-i traga doi pumni in mecla lu` ala de la sunet. Dar am trecut cu totii cu bine si acest mic incident.

Trebuie mentionat ceva, neaparat: pe primul rand - cel de-al doilea fiind liber - era un singuratic, fanul numarul unu al nefericitilor ce au cantat in deschidere si fanul absolut al lui Boban. Atat s-a agitat si a dansat si a strigat si a cantat tanarul, ca daca la inceput te umfla rasul de energia lui neinteleasa - era bagat in priza pana si in pauza dintre piese - , ajungeai sa-l privesti cu drag pentru patosul cu care facea orice gest.

Ne-am batait pe scaune, printre scaune, s-au mai batait in fata scenei inca vreo 6-7 persoane pe langa tanarul de care v-am zis mai inainte, ne-am amuzat copios de varii lucruri si ne-am deprimat ingrozitor cand intorceam capul spre sala si-i vedeam pe toti sezand ca la adunarea de partid. Ah, da, o sala aproape un sfert si inca jumatate de sfert umpluta. Cum am mai zis, pacat.

Au incheiat cu "Kalasnikov", final perfect pentru mine. Si au bisat "Bubamara" impreuna cu publicul. Si au plecat, iar alta data sper sa nu mai fie tot la Sala Palatului. Rog toti organizatorii de evenimente muzicale: da-ti-o in c**at de Sala Palatului, e infecta! De la sonorizare, la aspect, la spatiu, la orice.

Si apropo de nefericiti. Era una si la intrare! La bilete. Stiti cum sunt facute tichetele la ticketpoint.ro? Va zic eu, cu cap. Au o marginuta mica-mica in dreapta de ti-o rupe in caz ca nu-ti verifica codul ala de pe ele cu aparatul minune de face "clic" sau "piu-piu", dupa caz. Ei, cucoana n-avea aparat si era grabita nevoie mare. Au intrat vreo 6 inaintea noastra, a facut teanc biletele, si PAC! le-a tras o ruptura de la jumatate. Aaaahh, criminalooo! Pun pariu ca era controloare R.A.T.B. in timpul liber, numai aia iti mai rup biletele asa.