Cineva, nu stim exact cine, care probabil a contribuit la inchegarea conceptului Play & Win, a avut un moment de inspiratie. Indigestie in termeni mai specifici.

S-a gandit (scuzati cuvantul nepotrivit situatiei in cauza) ca niste versuri in limba araba, altoite cu cea mai defecta engleza, aruncate pe minunatul tril romanesc contemporan vor fi toate ingredientele necesare scoaterii unei piese. (Piesa... eu i-as spune experiment sonor... poporul roman ii spune hit.)

In urma unei preuspuse dezvaluiri a acestui plan diabolic, orice prieten de nadejde i-ar fi pus o compresa / supozitor tatalui lui Bibi si l-ar fi indemnat sa se culce.

Ce om normal (scuzati termenul evaziv) ar fi crezut in reusita acestei plasmuiri si nu ar fi luat-o ca pe un efect al halucinatiilor produse de ingerarea prea multor aspirine?!

Dar... sa ma calmez...

Se pare ca orice insiruire de cuvinte e tolerata de public cata vreme e un "love" presarat pe ici colo. Mai aruncam in melanjul groazei si un refren usor de retinut (ca de pronuntat nu-i problema, o scoatem noi la capat- remember "Jeni Farash" aka Jennifer Rush?) YA BIBI si gata hitu`! A dat lovitura!!!-in moalele capului muzicii... si chiar si al lingvistilor, de ce nu?!

Segment fericit de populatie: cel caruia ii plac cuvintele pe care deja le stie (hey, love, me, night, morning, ya, Bibi) si nu se poticneste in lipsa de logica a versului in general. Bine, hai... sunt happy si eu, mai ales acum ca mi-am dat seama ca nu e un cantec despre Libia.

Sfat: mai bine te culcai... oricare ai fi...

P.S.: Ofer meditatii la limba engleza. Stii unde ma gasesti...