Oricat ne-am da cu fundul de podea si oricat ne-am izbi capsorul de pereti sustinand ca tot ce e-n jurul nostru in materie de muzica e prost, trebuie sa fim corecti si sa acceptam ca nu e chiar asa monocroma situatia.

Ok, acum vreo 10 anisori miscam capul intr-o parte si in alta pe "Lasa-ma, papa, la mare" si invatam coregrafiile celor de la 3 Sud Est. Cativa ani mai tarziu ii renegam si negam cu totul pasiunea pe care am fi avut-o vreodata pentru ei. Incepeam sa ne indragostim de O-zone si sa ii ridicam pe moldovenii de peste Prut la rangul de zeitati. Usor, usor, i-am pus si pe ei pe raftul de sus al bibliotecii, alaturi de ursii de plus pe care s-au tot depus straturi de praf, fara ca cineva sa ii mai bage in seama.

Acum o adoram sau o criticam de zor pe Inna. Sau pe Lady Gaga, dupa gust. Bun, bun, dar revin cu ideea. De ce sunt lucrurile atat de in alb si negru? Haideti sa punem putina culoare neon in peisaj si sa ne gandim care e, de fapt, directia in care merge muzica romaneasca?

Romanii au inceput in ultima vreme sa se imbrace mai bine, sa manance mai bine si sa se culturalizeze mai mult. Cu alte cuvinte, au descoperit gustul snobismului. Iar Facebook-ul nu poate sa stea, trebuie sa fie in permanenta updatat. Si asta te obliga sa mergi, sa vizitezi, sa petreci, sa citesti, sa asculti muzica si, mai ales, sa te pozezi facand toate astea, sa stie intreaga retea de socializare cat esti tu de cool.

Ei bine, si dintr-o intreaga harababura starnita din dorinta de afirmare, s-a produs o schimbare si in muzica. S-ar putea sa vedeti curentul asta ca pe unul rau. Cum adica sa fim snobi? De ce sa stie toata lumea ce facem? De ce sa intreprindem activitati pseudo-intelectuale doar de dragul de a fi popular si bine vazut? Pentru ca s-ar putea sa fie doar o prejudecata toata treaba asta cu pseudo-intelectualii si semidoctii. Pentru ca, in timp, chiar si astia vor incepe sa te urmeze. Si daca tie iti plac, celui de langa tine ii plac, se tot propaga tendinta asta si ies si trupele underground de prin subsolurile cluburilor si de prin garajele caselor in care fac repetitii. Si asta-i un lucru bun. Ati observat voi cum din ce in ce mai multe trupe romanesti arunca un "The" in fata numelui gandit initial (cel mai probabil), isi iau chitarele in brate si incep sa faca muzica indie, electric jazz sau rock alternativ?

Si-avem cateva exemple de trupe de gen care au avut o evolutie remarcabila in ultimii ani: The Amsterdams, The Mood, Butterflies in my stomach, Les Elephants Bizzares, Dekadens, Byron, Urma, Grimus si altele. Eu va pun aici numai cateva clipuri si va rog sa-mi spuneti voi daca am sau nu dreptate cand spun ca astea ar trebui sa cantareasca mai mult atunci cand ne formam o imagine de ansamblu despre muzica de la noi din tara.









Si pentru ca Youtube-ul nu ma ajuta cu Byron, puteti sa ii ascultati aici.