In plin summit si vibrand la mesajele electorale postate prin WC-uri ale viitorilor alesi locali, nu pot sa nu imi var coditza bine intentionata si in viata muzical-politica a patriei. Luati aminte insa, nu este vorba de o trupa de protest, cu mesaj social sau de vreo tentativa esuata de platforma politica pe muzica.

Astfel, la categoria 'mai bine pierdea mama sarcina', am onoarea sa v-o prezint pe una din marile dar totusi atat de micile femei din politica autohtona. Pentru cei ce nu stiu inca, si bine fac, Lavinia Sandru este celalalt membru PIN, adica nu Cozmin Gusa. El e omul agenturilor, al bordurilor, ultimul anti-corupt, si omul rusilor, pe scurt. Din pacate, el nu canta. Canta, si inca cum, colega de partid, platforma si lupta contra mafiei, tanara actrita esuata in politica, Lavinia Sandru. Puteti observa ca este putin sub nota dar, in fond, probabil ca asta e strategia PIN,  partid ce e, la randul sau, sub pragul electoral.

Daca reusiti sa ascultati profanarea pana la cap, veti observa o figura masculino-perversa hlizandu-si sprancenele pensate si zambetul parca cioplit cu sapa. Posesorul figurii este nimeni altul decat Ludovic Orban, ministrul transporturilor ce accidenteaza tinere cu masina atunci cand, evident, nu canta si el.

Redactia noastra asteapta impacientata demo-uri aici. Promitem (electoral) sa nu fim cruzi.

Micutul si discretul summit NATO a inceput! Mie una imi tremura mainile de incantare si nerabdare sa vad cati politisti ma vor legitima seara pe strada caci arat anarhist. Dar sa nu ma pierd in detalii de carcotas, voi bea o bere vineri in cinstea cresterii importantei internationale a Romaniei, rolului strategic al Marii Negre, a plajei din Neptun si evident, a promovarii valorilor democratice. Si altele.

Nu stiu daca stiti dar ieri politia capitalei sau jandarmeria, nu e clar caci nu au incetat inca sa dea vina unii pe altii, au 'retinut' 46 de mici anarhisti ce isi crosetau nevinovati bannerele cu lozinci de stanga intr-o fabrica inchiriata.  De ei., pe bani. Detaliile retinerii sunt si acum neclare caci SRI-ul si Serviciile Secrete americane bruiaza preventiv telefoane, interneti si trafic.

Cand ma gasesc in astfel de situatii, cu potential de dilema si revolta interioara, obisnuiesc sa ma consult cu liderul meu spiritual, Florin Minune. El are solutii si sfaturi pentru orice situatie. De data asta, cu spiritul sau vizionar si elocventa deja stiuta a reusit sa articuleze inca din noiembrie anul trecut crezul ideologic al statului roman. Prin mijloace pe care nu le pot face publice tin sa anunt ca ma aflu deci in posesia playlistului matinal al statului roman! El, statul roman, prin uneltele sale diabolice, numite neinspirat 'forte de represiune' de catre confuzii participanti la talambele demonstratii anti-NATO/WTO/globalizare, se trezeste dimineata in urmatoarele versuri dragi urechilor mele:

Caracter si minte de baiat destept
Am talent in tot ce fac, de la A la Z
Ca-s baiat destept

Florin Minune - Iar am dat un tun

in urma cu 2 saptamani undergoundul alternative din romania a facut un mare pas inainte. a ajuns la stiri.

stindardul acestei mediatizari a fost carat de trupul imbimat cu substante neindentificate al vocalului trupei omul cu sobolani, dan amariei. la iasi, in fata publicului platitor de 20 ron, amariei s-a culcat pe scena, aflandu-se in imposibilitatea tehnica de a presta serviciul muzical promis. huiduieli, gesturi obscene si trimiteri la dezintoxicare s-au succedat rapid.

in anumite cercuri, interesul si revolta pentru incident le-au depasit detasat pe cele pentru summit-ul nato. forumurile au vuit (ocs, metalhead, metalfan si alte metale), stirea a ajuns pe agentiile de prea, ocs a aparut in primetime pe antena1 si chiar si pe burtiera de la realitatea tv. un adevarat dezastru pentru crezul rock, al respectului trupei pentru fani si al fanilor pentru trupa.

aseara in suburbia, concert ocs si the mood. ocs. mare amatoare de cancan si voie buna, am binecuvantat adunarea cu serena-mi prezenta, doar-doar s-o repeta eventul.

spre marea mea mirare, am poposit intr-o suburbia plina pana la refuz. este momentul pentru o confesiune. cu multi ani in urma, cand eram prin clasa a9a, ascultam cu drag ocs. da, stiu, socant, dar vorba poetului 'padure fiind, copii cutreieram'. chiar si acum gasesc un farmec aparte in versurile 'fiecare dintre noi, haideti toti la gunoi'.

clubul plin deci. voie buna pe the mood si un public tanar, animat si vizibil lucid scanda obsedant 'ocese, ocese'. ca raspuns la atentia mediatica ce i-a luat prin surprindere, trupa s-a urcat pe scena in pijamale si papuci de casa. aici trebuie mentionat ca infamul criminal amariei a prezentat o pereche teribila de papuci roz, pufosi, cu urechi.

am mai fost pe la concerte, asa in general, deci ma asteptam ca primele doua randuri de 'fani adevarati' sa intre in transa odata inceput concertul (prima piesa, aleasa intelept, 'cine e de vina'). nu eram insa pregatita sa vad tot clubul intrand in transa. cei ce nu aveau loc s-au suit pe mese si scaune si o intreaga suburbia, mai plina decat am vazut-o eu vreodata, a inceput sa cante cu patosul adolescentin pe care doar sentimentul unei crunte nedreptati (principiale si care nu te priveste direct) ti-l poate da.

trupa si-a facut exceptional treaba, incantand pe toata lumea, inclusiv pe mine, care eram reticenta by default. cred ca acest concert al 'drogatilor', cum ii alinta mama, a iesit atat de incredibil de bine tocmai pentru ca trupa nu l-a vazut ca pe o 'treaba', o obligatie. asa cum probabil nu-si vad nici un concert. complet lipsiti de sentimentul datoriei, ocs poate sustine concerte extraordinare daca, evident, membrii se simt bine. la fel cum pot avea si prestatii catastrofale ca cea de la iasi sau cea de la periam de acum 2 ani.

orice trupa, dupa ce depaseste psihoza cum ca va schimba umanitatea, exista si traieste pentru un singur lucru: fanii. ei se recunosc pana la identificare in versurile pieselor si in atitudinea trupei si isi definesc valorile in viata sub obladuirea viciatului confuz de la microfon.

desigur, e trist, intr-o viziune sora cu cea a bisericii ortodoxe romane, ca tinerii din ziua de azi (vai, maica, vai) nu invata despre frumos, iubire, arta, respect, bine si rau de la platon, aristotel sau david hume. dar acesta este un truism care nu duce nicaieri.

daca ai bunul simt sa crezi ca fiecare individ are dreptul suprem de a-si face propriile alegeri si ca nimeni in afara de el nu poate spune ca-s bune sau rele, atunci nimeni nu poate spune ca-s bune sau rele. ocs au fost magistrali si nu pentru a-si spala pacate si a fi iertati. vrei constanta in prestatia de pe scena, du-te la alta trupa.

un lucru e cert, aseara suburbia a fost o biserica iar preotul amariei a fost ovationat de enoriasi!

* ca omagiu pentru viziunea artistica a unui om, nu exista majuscule in recenzie

** multumiri extinse lui dark_violet pentru suportul vizual al dezmatului.

Nu stiu daca v-ati dat seama, probabil ca nu, dar in ultimele saptamani am fost cam trista. Ce sa-i faci: varsta, intrebarile existentiale si astenia de primavara; toate s-au coalizat impotriva mea si, asemenea unui martir autentic, m-am indoit de menirea mea. Scrasnind din dinti si cu privirea spasita mi-am promis sa nu o sa mai scriu despre manele.

Dar vointa de otel mi-a fost zdrobita de nimeni altii decat eternul, talentatul si supremul Florin Minune si mouse-ul lui albastru. Recunosc, intre sufletul meu si viziunea artistica a mai sus mentionatului exista o conexiune aproape cosmica si multa suferinta s-a abatut asupra-mi din cauza ca am tot incercat sa o neg. Evitarea adevarului nu face bine nimanui asa ca iata, o spun!

Din nou, Florin Minune canta despre mine. Mai mult, canta despre Habarnamul din voi. Acela care o arde  gen aiurea pe net, cautand dragostea eterna si respectul reciproc. Cel care se spala pe dinti in fata monitorului, ca sa vada cine ce si-a modificat pe profilul pe myspace/hi5/facebook /yahoo 360. Cel care crede ca totul se face si se desface pe messenger.

Fara indoiala, o manea ce analizeaza rolul pe care internetul il are in remodelarea relatiilor interumane este o inovatie. Singura hiba a caracterului mare, tare si albastru, despre care o sa vorbesc mai pe larg in alt post insa, este ca, din nefericire, isi cauta pe net fete intre 16 si 24 de ani. Sper ca n-o sa-l parati, I have a thing for pedophiles. Eu raman insa dilema, este oare acela id-ul lui?

Viata mea, pe scurt:

Am gasit pe internet
Genul de baiat perfect
Stau cu el seara de seara
La vrajeala virtuala

Intai, o scurta poveste:

In 1900, Walt Whitman publica in volumul Leaves of Grass un minunat elogiu adus presedintelui american Abraham Lincoln si tragicei sale morti ca urmare a unui asasinat. Poezia in cauza se numeste "Oh captain, my captain!" si are la baza o metafora facila: Statele Unite sunt o corabie iar presedintele este capitanul. Pe scurt, nava si echipajul se intorc teferi acasa, calatoria a fost una de success insa din pacate, capitanul e mort pe punte. In departare, multimea din port aclama reintoarcerea corabiei, ignoranta insa fata de pierderea suferita.

Ceea ce formatia GanGsterii incearca in experimental muzicalo-profanator de mai sus este cam acelasi lucru, numai ca pe muzica. Pierderea tovarasului Alex a adus multa durere in sufletele tovarasilor gangsteri si cum e bine stiu, muzica exorcizeaza demoni interiori.

Cum era de asteptat, Alex e la cimitir acum, deci ce alt cadru mai potrivit pentru tanguire in scop comercial poate exista? Pe de alta parte, in urma unei analize SWOT devine evident ca o intreaga piesa, aproape 5 minute, numai si numai despre Alex ar fi o pierdere de resurse. Astfel, moartea, divinitatea, intelepciunea din batrani, legea Talmudului, experientele extrasenzoriale, acceptarea pierderii, contestarea planului divin si tema nedreptatii se imbarliga indurerat langa catafalcul oaselor lui Alex. Pentru a sublinia durerea, filmare alb-negru.

Chiar si cu Dumnezeu fii rau atunci cand nevoile ti-o cer

Luati aminte!

Dragi colegi, stimati tovarasi,

Din strafundul lacului de acumulare spontana din zona de S/SE a tarii, salut venirea primaverii si aluviunile ce vor urma. Mare soc cultural, stiu, dar din pacate nu sunt singura lipitoare ce incearca sa profite de nefericirea, ghinionul si pedeapsa divina a judetelor cu cea mai frecventa aparitie la stirile de la ora 5 de pe ProTV, denumite amical "calamitate'.

Florile infloresc, iarba inverzeste, fluturii fac hore cu hormonii, posturile de televiziune sunt pregatite sa filmeze din baltile in care plutesc vaci umflate, rasturnate cu picioarele in sus iar industria muzical-lautareasca este in tol festiv si ea. Un studio de inregistrari, mic si cochet, a luat sub aripa sa protectoare pe nimeni altul decat pe tanarul cantautor Ionut Sufletel. Cu un nume de supererou predestinat sa aline inimile indurerate ale inundatilor, Ionut ofera un pansament spiritual cu rivanol oricui a pierdut o gaina, un porc sau o cizma in incrancenarea cu furia apelor.

In speranta ca nu o sa-l uitati pe dl. Sufletel atunci cand faceti playlistul pentru urmatoarea cumetrie, va las cu aceste vorbe pline de intelepciune:

 
Vai de oamenii saracii
Care-au fost in inundatii
Ca s-a-nfuriat natura
Si i-a lovit viitura

Asteptam cu nerabdare si urechi ciulite noi tinere talente, viitoare aspirante la MTV Awards, Grammy-uri si petreceri rupte din piese de hip hop gangsta. In acest scop ne-am extins pe myspace, unde va rugam sa va imprieteniti cu noi ca suntem singuri. Anuntati-va deci prietenii care au trupe, prietenii prietenilor care au trupe si trimiteti in directia noastra, mai precis aici, demo-urile.

Promitem sa va ascultam cu atentie piesele si sa le fredonam, daca e cazul. In fiecare luna cativa talentati se vor alatura comunitatii MuzicaBuna.ro, fiind gazduiti pe site la sectiunea underground. Astfel vor putea cunoaste consacrarea, aflandu-se la cheremul criticilor anonimi, viitori fani.

Fir intins si nu uitati sa ne vizitati si pe myspace!

www.myspace.com/muzicabuna

Un dirijor roman, comunicativ si tanar, pe numele sau Tiberiu Soare, spunea ca poti privi muzica in doua feluri diferite, ori ca pe o evadare din cotidian ori ca pe un discurs coerent. Varianta a doua n-are nimic de-a face cu misticismele regasirii sinelui despiritualizat in vant, arta sau reverii ci mai degraba cu aprecierea unei constructii logice, cu cap si coada. Evident, eu ader la prima varianta, cea escapista.

Asa ca fug linistita in reveriile mele cu feti frumosi si curajosi, regine senzuale si intangibile si o picatura de ironie revolutionara la adresa pierderii timpului cu lucruri cotidiene gen realitatea. Reintoarcerea la micile nimicuri tangibile e plina de regret, refuz si o doza consistenta de depresie fara cauza. Atunci parca as vrea sa ascult numai piese care spun adevarul verde-n fata, nu idealizeaza nimic si te lasa sa mori asa, fara idealuri. Sinceritate inainte de orice.

O fi bine, o fi rau, pana acum 2 zile n-as fi putut spune. Descoperirea machiavelica a piesei cinstite se afla mai jos. Cui ii place n-are ce discuta cu mine.

'Ohh girl' - An Honest R&B Song

El, rockul, statea in padure. Se contopea cu natura. Vantul ii adia prin plete, fumul tigarii ii intra in ochiul stang, bocancii erau plini de noroi iar pe reverul camasei army se usca incet o pata de sange. Sangele dusmanului, a sistemului rapus voiniceste cu o seara inainte. Rockul se contempla pe sine, intrebandu-se daca poate sa existe pe lumea asta ceva mai adevarat decat el. Evident nu.

Dupa cateva ore de auto-adulare neintrerupta, rockul se simtea insa trist. Trist si neimplinit. Ceva ii scapa printre degete, ce era mai bun nu se-ntamplase inca ci urma sa vina. Un fosnet cu potential se auzea in spatele copacilor. Intrigat si incantat de perspectiva intalnirii sufletului pereche ce-l putea adula mai cu spor, rockul s-a ridicat in picioare, si-a dat suvitele rebele dupa ureche si a abordat pozitia de semi-fandare cu atitudine. Fosnetul se intetea, sufletul pereche pare a fi mai multe. Cu atat mai bine.

Continuarea mai jos.