In 1900, Walt Whitman publica in volumul
Leaves of Grass un minunat elogiu adus presedintelui american Abraham Lincoln
si tragicei sale morti ca urmare a unui asasinat. Poezia in cauza se numeste
"Oh captain, my captain!" si are la baza o metafora facila: Statele Unite sunt
o corabie iar presedintele este capitanul. Pe scurt, nava si echipajul se
intorc teferi acasa, calatoria a fost una de success insa din pacate, capitanul
e mort pe punte. In departare, multimea din port aclama reintoarcerea corabiei,
ignoranta insa fata de pierderea suferita.
Ceea ce formatia GanGsterii incearca in
experimental muzicalo-profanator de mai sus este cam acelasi lucru, numai ca pe
muzica. Pierderea tovarasului Alex a adus multa durere in sufletele tovarasilor
gangsteri si cum e bine stiu, muzica exorcizeaza demoni interiori.
Cum era de asteptat, Alex e la cimitir
acum, deci ce alt cadru mai potrivit pentru tanguire in scop comercial poate
exista? Pe de alta parte, in urma unei analize SWOT devine evident ca o
intreaga piesa, aproape 5 minute, numai si numai despre Alex ar fi o pierdere
de resurse. Astfel, moartea, divinitatea, intelepciunea din batrani, legea
Talmudului, experientele extrasenzoriale, acceptarea pierderii, contestarea
planului divin si tema nedreptatii se imbarliga indurerat langa catafalculoaselor
lui Alex. Pentru a sublinia durerea, filmare alb-negru.
Chiar si cu Dumnezeu fii rau atunci cand
nevoile ti-o cer
