Intai, o scurta poveste:

In 1900, Walt Whitman publica in volumul Leaves of Grass un minunat elogiu adus presedintelui american Abraham Lincoln si tragicei sale morti ca urmare a unui asasinat. Poezia in cauza se numeste "Oh captain, my captain!" si are la baza o metafora facila: Statele Unite sunt o corabie iar presedintele este capitanul. Pe scurt, nava si echipajul se intorc teferi acasa, calatoria a fost una de success insa din pacate, capitanul e mort pe punte. In departare, multimea din port aclama reintoarcerea corabiei, ignoranta insa fata de pierderea suferita.

Ceea ce formatia GanGsterii incearca in experimental muzicalo-profanator de mai sus este cam acelasi lucru, numai ca pe muzica. Pierderea tovarasului Alex a adus multa durere in sufletele tovarasilor gangsteri si cum e bine stiu, muzica exorcizeaza demoni interiori.

Cum era de asteptat, Alex e la cimitir acum, deci ce alt cadru mai potrivit pentru tanguire in scop comercial poate exista? Pe de alta parte, in urma unei analize SWOT devine evident ca o intreaga piesa, aproape 5 minute, numai si numai despre Alex ar fi o pierdere de resurse. Astfel, moartea, divinitatea, intelepciunea din batrani, legea Talmudului, experientele extrasenzoriale, acceptarea pierderii, contestarea planului divin si tema nedreptatii se imbarliga indurerat langa catafalcul oaselor lui Alex. Pentru a sublinia durerea, filmare alb-negru.

Chiar si cu Dumnezeu fii rau atunci cand nevoile ti-o cer

Luati aminte!