Ziua in amiaza mare. Zona Garii, Vaslui. Un
telefon mobil cu camera video. Durii locali isi filmeaza videoclipurile. Ei au
cutite, sabii ninja, traiesc in cartier, iti taie glanda, tu n-ai cum sa-i
intelegi si ii imita BUG Mafia.
Din pacate, coerenta nu e punctul lor forte.
Ramane un mister daca s-au imbogatit, au plecat din cartier si dau numai
respect la fratii lor ramasi sau daca sunt in continuare in cartier, unde
eviscereaza vesel nestiutori. Un lucru ramane aproape clar: ei nu au arme dar
au cutite.
Sper ca va avea cineva rabdare sa se uite la clipuri pana la capat. Pe mine m-a ajutat teribil eternul vers din Deceneu: "am inteles, frate, cat de bine e / dar cartierul tau in sat la cine e"
Cand am inceput sa scriu pe blogul asta am
fost atentionata ca o sa intampin dificultati in gasirea penibilului. Si asta
pentru ca acum Marius Moga este pe zona si are el grija ca artistii autohtoni
sa nu se faca de ras. Un sound modern, vestic, pop cu atitudine si nu in
ultimul rand piese ce nu au nici o legatura cu Romania (vezi Anda Adam - Ajutor), pe scurt contributia talentatului la industria muzicala autohtona.
Ei bine, Micul Mozart si-a gasit nasul si
din pacate nu sunt eu. Cineva a avut rabdarea sa-l demaste pe tanarul
compozitor drept maestrul copy-paste-ului muzical.
De la periferia satului banatean, epopeea
rap cu sentiment loveste adanc. Clipul este o mare realizare cinematografica romaneasca,
marca Sergiu Nicolaescu in mizerie. Eroul, intruchiparea principiului 'am
pornit de jos si acolo am ramas' isi gaseste suflul creativ incorsetat de
prietena posesiva. Pentru a intelege alienarea, ea e filmata cu spatele.
Pus fata in fata cu dilema a
rockstarului, prietena sau valoarea, eternul indragostit al scarilor de bloc
face sacrificiul suprem pentru arta: merge la barbut. Acolo el isi va gasi
neimplinirea si va deveni gangsta. Odata ajuns gangsta, va canta celor 3000 de
oraseni din Deva, demonstrand deci ca nu s-a strofocat degeaba dupa bloc. In
tot acest timp, isi va gasi alinarea in bratele tovarasului cu slapi, un fel de
Moromete urbanizat ce spune multe tacand sau bruiat de acustica proasta a locatiei.
Miscati de chinul atroce al lui Solo,
satenii ies in ulita si iau cu asalt un conac parasit, metafora a telefonului
fara credit. Finalul este previzibil: fata, miscata de lirica, isi plange
fondul de ten siroaie-siroaie iar Solo s-a apucat sa faca playback pe Ombladon.
Misterioasele cai ale amoruluia...
In timp ce lumea civilizata se da de ceasul
mortii cu incalzirea globala, undeva, la munte, cripto comunistii romani compun
in secret imnul defrisatorului vesel. Surorile Toader sunt doua femei dintr-o
singura bucata. O bucata de lemn, fara indoiala, caci nimic nu sta in calea lor
si a fierastraielor si topoarelor din dotare.
Melodia a fost lasata oficial cu ocazie
Conventiei Anuale a Padurarilor Romani si se bucura de un real succes in mediul
ruralo-forestier. Tineri din toate paturile sociale, uitand de conflictul de clasa
ce-i dezbina si-au regandit viitorul profesional in lumina acestui hit
al folclorului destructiv si s-au alaturat miscarii de defrisare, in speranta cladirii unei
lumi mai bune pentru noi toti.
In atentia celor interesati!
Adeziunea la miscare presupune scandarea cu
mana pe topor a versurilor :
Padure de cetina Te-as face o scandura
Bine e sa fii padurar (lume, lume) Ca mai tai cate-un stejar (lume, lume)
De-as putea padurea toata As face-o o scandura lata
Plina de insatisfactii ocupatie mi-am gasit caci rar imi este dat sa gasesc un manelisto-folclorist
cu substanta. Si mai rari sunt cei care folosesc maneaua drept punte intre doua
culturi. Atunci cand planetele se aliniaza insa si culmile penibilului sunt
cucerite fara efort, ei bine atunci si numai atunci apar personaje de valoarea
lui Petrica Americanu'.
Artistul ataca doua teme principale ale
primilor colonisti: alienarea de familie si sentimentul unui nou inceput. Din
nefericire nu se opreste aici si se ataseaza vestimentar si de cowboys,
arborand palaria traditionala, asezonata cu doua femei. Contopirea spirituala
in cultura adoptiva devine completa in momentul in care dl. Americanu pune in
scena o versiune modernista a evenimentelor ce s-au soldat cu asasinarea lui
Kennedy.
Nefiind insa suficient documentat si
neavand un buget pe masura aspiratiilor, reinterpretarea asasinarii se
transforma intr-o plimbare prin parc, Jackie Kennedy dedublandu-se. Spre marea
mea dezamagire lipseste lunetistul de pe colina dar Americanu' isi gaseste
sfarsitul artistic in traditionalul stil romanesc: prin ciroza.
Scurt mesaj de peste oceane:
"Mii si sute de romani, toti din tara am plecat La o viata cu trai bun, dor de casa n-am
uitat De necaz si suparare am sa beau pana am sa
mor Viata asta e trecatoare de dragul
romanilor."
* de la blazzaj citire; cu multumiri maestrului hEfe
Dupa cum ati observat analizandu-va adesea
propria existanta mizera, urgiile nu vin niciodata singure, ci in perechi. In
cazul de fata, muzicabuna.ro va reuni acum, IN EXCLUSIVITATE, doua copile
despartite la nastere: Ralookas din Timisoara si
sora ei mai dezvoltata, Yoona din Bacau.
Legatura de rudenie este evidenta prin stilul vestimentar, capacitatile
muzicale si, nu in ultimul rand, inclinatia catre parteneri mai in varsta,
practicanti de sporturi periculoase.
Cuplul Yoona - Karatistul Chelios (KC) pune
in scena o reinterpretare a miturilor despre facerea lumii. Initial, KC si
fratii lui realizeaza sincroane armonioase in natura, unindu-se spiritual intre
ei si mai apoi, cu mediul inconjurator. Din pacate, un conflict asemanator cu
cel din Mahabharata sfasie stransa lor comuniune iar KC se vede fortat sa-si
foloseasca schemele karatisto-ucigase asupra fratilor sai.
Pe un plan secund, printesa ezoterica Yoona
isi indeplineste ritualurile de integrare spirituala impreuna cu prietenele
apropiate. Executa dansul ploii, atat in sufragerie cat si pe trecerea de
pietoni, atinge tematoare obiectele cu puteri magice cunoscute popular ca 'masa
cu floare de plastic' si 'canapea de piele'. Acest ritual are ca scop
recunoasterea unanima a statusului Yoonei.
Idila se leaga rapid intre cei doi
protagonisti, natura fiind o fidela cititoare de-a lui Paulo Coelho si
conspirand atent la fericirea lor.
Intrebarea persista: Ralookas stie?
*multumiri extinse maestrului hEfe pentru descoperirea materialului
Cristian Rizescu & Mr. Juve - Cine se da la femeia mea
Cum era de asteptat in preajma Pastelui, Argesul
loveste din nou prin potenta alianta Rizescu-Mr. Juve si femeia lor. Din
nefericire, vastul meu bagaj de cunostinte nu-mi permite sa va lamuresc care e
unul si care e celalalt asa ca m-am gandit sa simplific putin lucrurile: ei
impreuna reprezinta barbatul ideal. Din cauza stilului de viata nesanatos, sedentar,
pe baza de alcool si trabuc, omul cu greutate, gabarit si, banuiesc eu, guta,
reprezinta partea de 'sponsorizare si investitii adiacente', atat de necesara
intr-o relatie dezinteresata, bazata pe incredere si respect reciproc. Tanarul
manelar se ocupa de aspectul nevoilor fizice si al skanderbergului de
testosteron prin club, la brat cu femeia lu' alalalt.
Sa nu uitam insa de personajul principal,
pentru care se face toata aceasta masuratoare a barbatiei: EA. Principalele ei
caracteristici sunt imobilitatea faciala, dispretul suveran, decolteul, bogat
sau nu, dar la vedere si, nu in ultimul rand, afilierea ideologica la lumea
celor care nu cuvanta. Portretul general:
Unghii de cotoroanta Ciorapi de curva Bijuterii de faraoanca cu faraoni pe ele 3 sticle de rimel/contur de ochi Purtatoare profesionista de negru, fiindca
e distinsa, manca-ti-as Autocontrol, abilitati teatrale si capacitatea de a-si invinge repulsia, atat de necesare
in scena finala a sarutului
Simbolistica clipului are un loc aparte in
sufletul meu. Scena in care unul din micutii pretendenti la titlu deschide
sugestiv o sticla de sampanie agitata a ridicat in picioare Legiunea Straina de
adoratori ce ma striga 'baiatu, baiatu'.
Poate va amintiti melodia de trista aducere
aminte 'Strazile (Baieti buni)' a trupei BUG Mafia. Ea lancezea pe coloana sonora de la serialul
Baieti buni, cunoscut la mine in cartier drept 'Cantecul de lebada a ceea ce
era odata Calin Florinescu'. O posibila ipoteza de cercetare: numarul
imitatorilor unei idei este direct proportional cu stupizenia ideii.
Ne intersectam astfel in periplul nostru
muzical cu Iluzia Grandorii part 2, pe muzica si versuri semnate de cuplul de
aur si piele, Di Gianno si Cristi Nuca. Rugile noastre si-au gasit deci
raspunsul, Cristi Nuca a supravietuit esecului amoros cu femeia perversa.
Astfel, ca si cum nu ar fi evident, duo-ul
malefic tine sa isi sublinieze vizual potenta si duritatea urmand sfaturile
vestimentare ale stilistilor metalhead. Inca un mit moare in chinurile facerii:
nu numai ca manelistii sunt duri, au bani si fumeaza trabuc dar au si un fetis
surprinzator pentru pantalonii de piele neagra. Sa revin insa la structura
slagarului. El este gandit ca un battle al autoglorificarii plin de vorbe de
duh, numai bune de pus la status:
Am in buzunar tezaur / (dictia lui Cristi
lasa de dorit)
Vad ca n-ai nici o masura / sau ti-e cald
cu dintii-n gura?
Piesa il lanseaza pe Di Gianno, acest
copil nelegitim al lui Chuck Norris cu Nemuritorul. Influentelelui literaro-cinematografice sunt greu de
identificat dar, fidela crezului meu ca ceea ce nu stiu eu nu exista, l-am
plasat pe dl. Gianno la granita dintre o versiune in mizerie a Marlon Brando in
Nasul si urmasii solvabili financiar ai revolutionarilor de stanga.
Recomand calduros aceasta piesa la toti
dusmanii mei, oriunde ar fi ei in lume cu mesajul: Nu ma uita!
Ca de obicei, cele mai pertinente analize
ale societatii actuale vin de unde te astepti mai putin. Micuta, pubera dar
fara indoiala potenta trupa Kamarad isi bucura ascultatorul, adica eu, printr-o
abordare deloc conventionala a problemei migratiei fortei de munca spre
meleaguri indepartate dar cost-effective. Ca pe vremea razboiului, tara e fara parte barbateasca iar mama este obligata
astfel sa devina astfel noul pater familias. Totusi, pentru a nu strica
iremediabil echilibrul fragil al impartirii atributiilor in familie, mama isi
asuma rolul masculin doar rareori, prin transformarea posetei dintr-un
accesoriu vestimentar intr-o ghioaga cu conotatii falice.
Confruntata cu dificultati de ordin
financiar, noul cap al familiei rezista cu greu ofertelor de forma 'Tanti, tanti hai sa-ti spun o vorba/ Da-mi mie
fata si iti iese si de ciorba'. Tanara blonda hi5, intalnindu-l vizual pe
tanarul hi5 cu masina decapotabila este vrajita spontan. Smulgandu-se deci cu
usurinta de sub tutela efeminizata a familiei, tanara se arunca orbeste si mut
inspre tricoul de manelist al viitorului emigrant in Spania. Astfel, ritualul
ciclic al societatii noastre arhaice este indeplinit.
Bucurandu-se probabil de aportul
regizoralo-tehnic al staffului de la 'Tradati. Din dragoste', formatia Kamarad
opteaza pentru o abordare reality-show like, menita sa sublinieze cotidianismul
subiectului. Spre norocul cititorilor posesori de par dorit pe piept, adica nu eu, formatia
cade totusi in cliseul post modern al spalatului de masina prin frecarea
sistematica a capotei cu sutienul. Nimfele-mecanic sunt probabil o aluzie la
iluzia potentei solistului.
In ciuda analizei pertinente si a
discursului de o melodicitate si elocventa rar intalnite la nivel de gimnaziu, planeaza insa
o intrebare: nimeni nu constientizeaza totusi implicatiile incestuoase ale
propunerii? Caci daca, aplicand principiile teoriei jocului, scenariul are un
final fericit pentru toti participantii, atunci mama haifaivaritei va deveni si
mama haifaivarului conducand la un posibil dialog telenovelistic de forma 'si ala negru de
respira greua... era tac-tu ba!'
Dupa cum spune si Diana, multe concerte
vara asta, multe si pe toate gusturile. Cum eu am multe gusturi, va fi greu de
ales sau, mai degraba, de rezistat efortului sustinut de a supune testului live
toate febletile muzicale. Pana acum cateva zile insa, toate ma incantau aproape
in egala masura: simpla satisfacere a unei curiozitati.
Apoi organizatorii de la Stufstock au
anuntat ca in prima zi a festivalului vor canta dEUS. Pentru cei care nu stiu
inca pentru ca nu le-am spus-o, dEUS sunt un prieten inspaimantator de fragil,
pe care nu-l intrerupi cand vorbeste si caruia nu-i pui intrebari. dEUS zac
intr-un folder, intr-un colt al desktopului meu ce incurajeaza pirateria,
folder pe care nu-l vizitez prea des de teama ca n-o sa mai pot vorbi cu oameni
reali ceva timp.
Sunt belgieni si sunt departe de a fi genul
de trupa pe care ori o iubesti, ori o urasti. In cele mai multe cazuri probabil
ca-si lasa ascultatorii comfortabil de indiferenti, altfel nu-mi explic esuarea
pe litoralul romanesc. Si chiar daca anul asta nu o sa le ascult piesele scormonind
cu degetele de la picioare in nisipul de pe malul marii, o sa ma educ pana la
vara sa imit sunetul marii in cap, ca muzica lor sa aiba fundalul potrivit.
