Nu stiu daca v-ati dat seama, probabil ca nu, dar in ultimele saptamani am fost cam trista. Ce sa-i faci: varsta, intrebarile existentiale si astenia de primavara; toate s-au coalizat impotriva mea si, asemenea unui martir autentic, m-am indoit de menirea mea. Scrasnind din dinti si cu privirea spasita mi-am promis sa nu o sa mai scriu despre manele.

Dar vointa de otel mi-a fost zdrobita de nimeni altii decat eternul, talentatul si supremul Florin Minune si mouse-ul lui albastru. Recunosc, intre sufletul meu si viziunea artistica a mai sus mentionatului exista o conexiune aproape cosmica si multa suferinta s-a abatut asupra-mi din cauza ca am tot incercat sa o neg. Evitarea adevarului nu face bine nimanui asa ca iata, o spun!

Din nou, Florin Minune canta despre mine. Mai mult, canta despre Habarnamul din voi. Acela care o arde  gen aiurea pe net, cautand dragostea eterna si respectul reciproc. Cel care se spala pe dinti in fata monitorului, ca sa vada cine ce si-a modificat pe profilul pe myspace/hi5/facebook /yahoo 360. Cel care crede ca totul se face si se desface pe messenger.

Fara indoiala, o manea ce analizeaza rolul pe care internetul il are in remodelarea relatiilor interumane este o inovatie. Singura hiba a caracterului mare, tare si albastru, despre care o sa vorbesc mai pe larg in alt post insa, este ca, din nefericire, isi cauta pe net fete intre 16 si 24 de ani. Sper ca n-o sa-l parati, I have a thing for pedophiles. Eu raman insa dilema, este oare acela id-ul lui?

Viata mea, pe scurt:

Am gasit pe internet
Genul de baiat perfect
Stau cu el seara de seara
La vrajeala virtuala