De la periferia satului banatean, epopeea
rap cu sentiment loveste adanc. Clipul este o mare realizare cinematografica romaneasca,
marca Sergiu Nicolaescu in mizerie. Eroul, intruchiparea principiului 'am
pornit de jos si acolo am ramas' isi gaseste suflul creativ incorsetat de
prietena posesiva. Pentru a intelege alienarea, ea e filmata cu spatele.
Pus fata in fata cu dilema a
rockstarului, prietena sau valoarea, eternul indragostit al scarilor de bloc
face sacrificiul suprem pentru arta: merge la barbut. Acolo el isi va gasi
neimplinirea si va deveni gangsta. Odata ajuns gangsta, va canta celor 3000 de
oraseni din Deva, demonstrand deci ca nu s-a strofocat degeaba dupa bloc. In
tot acest timp, isi va gasi alinarea in bratele tovarasului cu slapi, un fel de
Moromete urbanizat ce spune multe tacand sau bruiat de acustica proasta a locatiei.
Miscati de chinul atroce al lui Solo,
satenii ies in ulita si iau cu asalt un conac parasit, metafora a telefonului
fara credit. Finalul este previzibil: fata, miscata de lirica, isi plange
fondul de ten siroaie-siroaie iar Solo s-a apucat sa faca playback pe Ombladon.
Misterioasele cai ale amoruluia...
Trebuie sa ma strofoc
Dupa bloc
Primul loc, strada
Al doilea loc, tu
*multumiti maestrului hEfe
