"What if God was one of us? / Just a slob like one of us / Just a stranger on the bus / Tryin' to make his way home? / Back up to heaven all alone... Canta Joan Osborne prin 1995. De altfel, desi in general Osborne canta mai mult blues, country, si ceva rock, lumea isi aminteste din cand in cand de ea prin intermediul a "One of us".Oare de ce?Poate ca intrebarea ei indrazneata era mai actuala, mai...filosofica, sa zicem asa, si oamenii s-au simtit atinsi de mesajul ei.
Inevitabil iti aminteste de Regina Spektor-Laughing with. Desigur, pentru omul rational al noului mileniu melodia ei nu-si gaseste locul. Ce atata bataie de cap? Dumnezei si sfinti, ce mai cauta asta in muzica? Eu vreau niste gagici bune ingramadindu-se pe X intr-un hotel, la piscina, la mare, la soare...Stiti si voi, "la mare, la soare, fetitle sunt goale". Dar hai s-o ascultam putin pe tipa, poate aflam care-i treaba cu Dumnezeul asta. Cum ar fi sa te trezesti cu Dumnezeu batandu-ti in usa la propriu?! "Buna, stii, sunt Dumnezeu, m-am gandit sa va spun dupa 2000 de ani ca sunt eu un tip de treaba, da' vreau si eu sa gasesc un om destept sa-l iau cu mine. N-ar fi cazul sa mai faceti si voi ceva cu lumea asta? La cate arme nucleare aveti, a-ti putea distruge planeta asta de mai multe ori la rand.Si eu care am vrut sa fiu bun si v-am facut din maimute oameni."
Desigur, aberez. Si Joan abereaza. Sau nu? Cert e ca fiecare om alege ce vrea din piesa ei. O poezie sau o melodie e cu atat mai valoroasa cu cat poate fi interpretata in cat mai multe feluri. Daca tu simti altceva cand o asculti, e perfect normal. Asta inseamna un artist, sa poti trezi sentimente diferite in oameni diferiti, nu sentimente trase la xerox si imprumutate din stereotipurile societatii. Joan Osborne e inca activa ca artista, desi au trecut vreo 15 ani de atunci.Si-a lansat ultimul album, Little Wild One in 2008.
Lasand sfintii la locul lor, dam de Oceanlab. Desi se stie ca oamenii nu pot sa respire sub apa, cei de la Oceanlab insista sa lasam frica deoparte, deoarece putem respira in apa limpede si curata. Clear Blue Water este single-ul lor de debut, desi la inceput muzica lor nu a atras atentia publicului larg, lumea a inceput sa auda de ei atunci cand alti producatori de muzica trance (precum Armin van Buuren) au inceput sa faca remix-uri la piesele lor. Genul imbratisat de cei de la Oceanlab este trance. Uplifting trance, vocal trance. Se diferentiaza destul de mult de trance-ul din zilele noastre. Nu te face sa simti apa cum iti curge pe corp, si te elibereaza de tot stresul acumulat pe parcursul unei zile? Muzica lor e energizanta dar relaxanta in acelasi timp. Ca o oaza de apa proaspata intr-un desert uscat. Poate e momentul sa faci un dus. Un dus cu muzica lor. Mai stii, poate chiar merge cand se ia apa...
Ca tot veni vorba de artisti individualisti, care au facut marele pas si s-au separat de trend, o amintesc si pe Olivia Lufkin. Jumatate de origine americana, jumatate japoneza, Olivia Lufkin si-a inceput cariera solo in momentul in care un producator japonez impreuna cu Jean Michel Jarre au decis ca este cea mai potrivita persoana pentru o colaborare, in urma careia rezulta Together Now, theme song pentru FIFA World Cup din 1998. De atunci a trecut ceva vreme, insa iat-o prezenta in industria muzicala si acum. Avem la dispozitie videolclipul piesei "A little pain", pentru a observa originalitatea cu care isi paveaza drumul in muzica. Dintre piesele ei in limba engleza, voi da ca exemplu "Into the stars", desi e o piesa mai veche.
Urmatoarea pe lista e Olga Tanon, cea care si-a castigat numele de "Mujer de fuego/Femeie de foc". O putem urmari intr-o rochie de seara rosie ca focul, alaturi de Nathan Pacheco, sau singura, in clipurile de mai jos. Stilul abordat, daca nu e evident, este cel latino, latino-pop si merengue.
Si acum, ca Olga Tanon v-a pus in miscare sangele din vene cu energia vulcanica specifica artistelor latino, va urez o zi buna cu ajutorul celor de la O.A.R (Of a revolution). Baietii rezista binisor de prin 1996 iar Cel de-al saptelea album se pare ca urmeaza sa fie lansat in luna ianuarie a anului 2011.
Desigur, aberez. Si Joan abereaza. Sau nu? Cert e ca fiecare om alege ce vrea din piesa ei. O poezie sau o melodie e cu atat mai valoroasa cu cat poate fi interpretata in cat mai multe feluri. Daca tu simti altceva cand o asculti, e perfect normal. Asta inseamna un artist, sa poti trezi sentimente diferite in oameni diferiti, nu sentimente trase la xerox si imprumutate din stereotipurile societatii. Joan Osborne e inca activa ca artista, desi au trecut vreo 15 ani de atunci.Si-a lansat ultimul album, Little Wild One in 2008.
Lasand sfintii la locul lor, dam de Oceanlab. Desi se stie ca oamenii nu pot sa respire sub apa, cei de la Oceanlab insista sa lasam frica deoparte, deoarece putem respira in apa limpede si curata. Clear Blue Water este single-ul lor de debut, desi la inceput muzica lor nu a atras atentia publicului larg, lumea a inceput sa auda de ei atunci cand alti producatori de muzica trance (precum Armin van Buuren) au inceput sa faca remix-uri la piesele lor. Genul imbratisat de cei de la Oceanlab este trance. Uplifting trance, vocal trance. Se diferentiaza destul de mult de trance-ul din zilele noastre. Nu te face sa simti apa cum iti curge pe corp, si te elibereaza de tot stresul acumulat pe parcursul unei zile? Muzica lor e energizanta dar relaxanta in acelasi timp. Ca o oaza de apa proaspata intr-un desert uscat. Poate e momentul sa faci un dus. Un dus cu muzica lor. Mai stii, poate chiar merge cand se ia apa...
Ca tot veni vorba de artisti individualisti, care au facut marele pas si s-au separat de trend, o amintesc si pe Olivia Lufkin. Jumatate de origine americana, jumatate japoneza, Olivia Lufkin si-a inceput cariera solo in momentul in care un producator japonez impreuna cu Jean Michel Jarre au decis ca este cea mai potrivita persoana pentru o colaborare, in urma careia rezulta Together Now, theme song pentru FIFA World Cup din 1998. De atunci a trecut ceva vreme, insa iat-o prezenta in industria muzicala si acum. Avem la dispozitie videolclipul piesei "A little pain", pentru a observa originalitatea cu care isi paveaza drumul in muzica. Dintre piesele ei in limba engleza, voi da ca exemplu "Into the stars", desi e o piesa mai veche.
Urmatoarea pe lista e Olga Tanon, cea care si-a castigat numele de "Mujer de fuego/Femeie de foc". O putem urmari intr-o rochie de seara rosie ca focul, alaturi de Nathan Pacheco, sau singura, in clipurile de mai jos. Stilul abordat, daca nu e evident, este cel latino, latino-pop si merengue.
Si acum, ca Olga Tanon v-a pus in miscare sangele din vene cu energia vulcanica specifica artistelor latino, va urez o zi buna cu ajutorul celor de la O.A.R (Of a revolution). Baietii rezista binisor de prin 1996 iar Cel de-al saptelea album se pare ca urmeaza sa fie lansat in luna ianuarie a anului 2011.
