Ajung acasa tarziu. Luminile sunt stinse, mintea mea obosita si am impresia ca pana si noaptea rade de mine. A inceput ploaia. Se rasfrange pe pamant la fel cum degetele unui pianist ating clapele.

Stropi mari se ingramadesc pe geamul meu, iar lumina felinarelor ii face sa para aurii, stelari. De parca din stele s-ar fi desprins putin cate putin crampeie si ar fi cazut peste noi. E doar una din acele nopti in care sunt doar un punct mic mic si negru, si bolta cerului sta sa cada peste mine. Si brusc mi-am amintit de ziua in care Pamantul "a furat raiul". Felul in care picaturile de ploaie formau unde prin balti mi-a amintit.

Ascult Nine Horses - The day the Earth stole Heaven. O formatie englezeasca, putin cunoscuta, din cate stiu formata doar din trei membrii: David Sylvian, Burnt Friedman si Steve Jansen. Cu doar doua albume, Snow Borne Sorrow si Money for All, au acel ceva care face ca muzica lor sa rezoneze cu mine simplu,la fel ca picaturile de ploaie rezoneaza cu pamantul uscat de seceta. Ascultand piesa, in timp ce stropii de ploaie lovesc geamul. Ma simt de parca Universul se ridica incet incet de pe umeri. Ar trebui sa ma simt trista, dar piesa ma elibereaza cu fiecare nota. Ma face sa curg, incet, fara sa ma impotrivesc. Sa ocolesc bolovanii, doar sa curg. Imi iau repede jacheta pe mine si fug afara.



Cu mp3-ul in urechi ascult... Intamplarea faca ca acesta sa se deschida la Neverending White Lights - Angels and Saints. Stau nemiscata in mijlocul ploii. Fiecare strop marunt ma tulbura si ma face sa tremur din incheieturi. O potaie in mijlocul uraganului. Incerc si eu sa imi ascult ingerii. Unde sunt ingerii, unde sunt sfintii?...



Neverending white lights e un proiect canadian. Daniel Victor canta la instrumente, in timp ce majoritatea cantecelor sunt interpretate de artisti diferiti. Idea lui este sa aduca si sa prezinte voci, stiluri si artisti diferiti,pastrand sound-ul caracteristic trupei. Un experiment muzical creativ si interesant. Observati schimbrea de la "Angels & Saints" la "The Grace".



Nichole Nordeman - I am, urmatoarea piesa de pe mp3. Ii ascult vocea blanda si limpede, spunandu-mi " E in regula". Si am lasat ploaia sa curete fiecare coltisor din mine. Am lasat-o sa ia cu ea incordarea, tristetea, melancolia si in prezenta ei, nu m-am mai simtit mica si neputincioasa. Am inceput sa pulsez si sa simt ca nu voi fi niciodata prea mica in Univers, pentru ca intreg Universul este in mine. Nichole Nordeman a inceput sa cante la pian in biserica. De atunci a castigat multe premii si a incantat inimile ascultatorilor cu vocea si pianul ei. A scris si a cantat doar ceea ce sufletului ei i-a placut, ramanand fidela genului de muzica pe care o iubeste ea. Fie ca e vorba de cantece exclusiv pop, fie ca au tenta rock sau gospel, a ramas ea. Am continuat sa merg prin ploaie,zambind.



In continuare, Nanase Aikawa e cea care imi da energia necesara, dupa ce curat ultimele reziduuri din mine. Nanase Aikawa, una dintre cele mai apreciate cantarete de muzica rock din Japonia si-a inceput activitatea in 1995 si continua pana in prezent. "Yume miru shoujo ja irarenai"/"Don't need to be a dreamy girl" a fost primul ei single. Stilul ei energic continua sa fie admirat in Japonia. Il are de asemenea ca ajutor de nadejde pe chitaristul ei, Marty Friedman, ex Megadeth.





In jurul meu danseaza stropii de ploaie si energizeaza fiecare parte a corpului meu. Imi iau "la revedere" de la ploaie si ma indrept spre casa. Imi arunc in masina de spalat hainele ude, ma sterg si ma incalzesc cu un prosop mare si desi m-am intors la acelasi apartament de toate zilele, ma simt mai bine, dupa o infuzie de muzica de calitate.