"> 

Nicolae Guta, Brazilianu, Cristi Dules - Si cand mor am valoare

Din seria consacrata de RANS 'Aruncati-va mainile in aer, cine nu si le prinde-i un fraier', prietenii mei manelistii se intoarce. Nu oricum, ci direct din mormant.

Pentru mine piesa asta vine ca un bandaj cu rivanol, cum imi punea matusa cand ma juleam in genunchi. Julitura a fost provocata in cazul asta de intrebarile ce-mi rascoleau somnul noapte de noapte: Ce se intampla cu valoarea dupa ce moare manelistul? Este oare valoarea un fel de caine credincios ce agonizeaza pe mormantul stapanului pana-si da si el duhul? Se transmite mai departe descendentilor de parte barbateasca? Se reintoarce oare valoarea in univers, privand umanitatea de lumina apusa a stelei maneliste? Multe intrebari, evident.

Guta, Brazilianu si Cristi Dules si-au reunite fortele pentru a ma ilumina. Raspunsul era de altfel de bun simt, dar asa sunt eu, lipsita de bun simt cand e vorba de manele. Domnii artisti fac buzunare la sicriu. Un fel de lintoliu army, cu buzunare cu arici, eu asa il vad. Un buzunar pentru femeie, unul pentru lovele, un altul pentru prieteni si tot asa.

Oricum, inevitabilul s-a produs: Nicolae Guta a aflat de Charlie Chaplin. Brazilianu are baston, cu cap de mort cred. High class-ul se furiseaza pe branci, ca la razboi, pana in tabara hulitilor manelisti si-si face cuib. Din cauza asta Guta&co. se afla intr-un temporar impas financiar. Pleiada de funduri si sani folosita ca suport vizual pentru perceperea mesajului a fost inlocuita aici cu 2 exponente al sexului frumos ce se vinde usor, o blonda si o bruneta, multiplicate apoi frenetic in post productie.

Montajele excelente, versurile criptice si sincroanele de langa sicrie fac tot farmecul. Apuse sunt vremurile cand se canta langa Mertzan, viata de apoi e pe val.

Si cand mor am valoare,
La sicriu fac buzunare,
Sa vada dusmanii bine,
Ca-mi iau banii dupa mine
De-ar fi cum gandesc dusmanii,
M-ar dezgropa sa-mi banii,
Daca prin unu ca sapa,
Il trag dupa mine-n groapa.

Amin.