Intr-o zi, printr-o minune de provenienta salajaneasca/ -niana, s-a intamplat ceva absolut extraordinar. Anume, parazitismul a devenit motiv de mandrie nationala. Sau cel putin acesta este mesajul subliminal perceput de mine.

Promotorul curentului, Puya are o afacere lucrativa din a spune adevaruri mai mult sau mai putin magulitoare pe beaturi cu efect inaltator pentru populatie.

Desigur, acest proces a inceput in 2009 cu "Undeva in Balcani" in care se povestea despre defectele neamului romanesc. Numai ca pe atunci ele chiar erau prezentate ca defecte si atat. Poporul insa a reactionat intr-un mod neateptat! S-a recunoscut in versuri si in loc sa fie ingrijorat, s-a bucurat ca cineva canta despre el!

Puya a prins gustul defectului, a mirosit oportunitatea si a mers mai departe cu ideea, stingand luminita oarba care palpaia deasupra unei critici fade pe care probabil nici el nu o sesizase.

Fast forward in 2011, el incanta iar poporul folosind insa o metoda mai
gandita... una calda una rece... cand ne facem ca suntem tigani, cand ne laudam cu un inginer si cu vesnicele bucati apetisante de Romania.


Acum ca nu mai avem nevoie de interviuri pe la ambasade si de vize,
hai sa impanzim/ am impanzit totul cu mic cu mare, cu slab cu tare, tuciurii, needucati, ingineri, modele, Dacii...cine stie, poate in urmatorul hit propulsam si caruta in spotlight!

Eu simt ca ceva fundamental a fost omis in mesajul asta. O departajare intre "cu ce ne mandrim" si "cine suntem" nu a fost facuta. Astfel, efectul este un melanj intre recidivisti care atunci cand sunt prinsi au apucaturi de orfelinat, analfabeti, it-isti, premianti, dame de companie, toti pusi pe acelasi piedestal, in timp ce noi fredonam in cor despre cotropiri efectuate cu cei mai sus pomeniti in fruntea tribului.

Una peste alta, este de apreciat ca jumatatea mai cheala a familiei si-a gasit o nisa pe care o poate cultiva la nesfarsit si si-a insusit-o.