Chitaristul trupei Alice In Chains, Jerry Cantrell, a povestit, intr-un interviu acordat CityFM, despre cum a ajuns trupa sa colaboreze cu Elton John la piesa Black Gives Way To Blue si despre cat de multi il admira pe musician. Cantrell a mai mentionat ca Noul membru al Alice in Chain, William Duval, s-a acomodat foarte bine cu membrii trupei.

Marcel Platon: Cum a fost in celelalte editii Sonispehere? Cred ca au fost 3 sau 4, iar ultima a fost in Turcia.
Jerry Cantrell: Ne-am simtit excelent in toate spectacolele Sonisphere, dar noi, in plus, am mai avut cateva concerte acum o luna. E greu, dar e frumos. Am intrat in atmosfera festivalurilor. Cel mai bine ma simt cand sunt alaturi de atatia oameni care aduc un omagiu muzicii. Mergem dintr-un loc in altul si asta vrem: sa ne simtim bine! Apoi alergam 3, 4 zile... sau chiar 10, dar de fapt e ca o excursie in care castigi si bani. Inseamna mult pentru noi sa venim si sa cantam pentru fanii dedicati.

M. P.: Spuneai intr-un interviu ca ai crescut cu muzica country? Cum adica?
J. C.: Ambii parinti ascultau aceasta muzica, stiau multe piese. Asa ca am crescut cu muzica lor.

M.P.: Am vazut ferma ta, double J, in "The Cribs", am vazut-o pe bunica ta, pe tatal tau...
J. C.: Da, da, inca mai avem ferma.

M.P.: Dar pisica?
J. C.: Nu stiu. Care? Ca am mai multe.

M.P.: Pai, Sadie.
J. C.: Da, o mai am pe Sadie, care sare in toate partile ca o nebuna cu toate ca are 27 de ani (rade), dar inca mai misca.

M.P.: Acum 4 ani cei de la revista britanica Metal Hammer ti-au oferit titlul de Lord al riff-ului. Este cel mai important titlu?
J.C. (rade): Este placut sa vezi ca oamenii apreciaza ceea ce faci, cand tu te chinui sa dai ce ai mai bun in tine ca sa captezi atentia celorlalti. Fara indoiala este o onoare pentru mine acest titlu.

M.P.: L-am intrebat pe Steve Vai, acum 10 ani, de tehnica floyd rose-ului. Pe tine vreau sa te intreb: cum ai obtinut sunetul asta de la efectul cry baby?
J. C.: Steve Vai e uimitor. Da, acesta este efectul pe care il folosesc cel mai mult si cred ca ma caracterizeaza.

M.P.: Ai invatat de la cineva sau e doar feeling?
J. C.: Multi folosesc cry baby, e deja standard. E o arma pe care multi o utilizeaza, dar chestia tare e ca depinde de fiecare cum o manuieste. Trebuie sa sune asa cum o simti, sa te reprezinte, sa fii atent la fiecare accent. Mie imi face chitara mult mai expresiva. Cry baby transforma chitara mea intr-o voce pe care o recunosti cu usurinta.

M.P.: Cu ce chitara ai venit in aceasta seara?
J.C.: Voi folosi aceleasi chitari pe care le am de mult timp, un G&L Rampage si un Gibson Les Paul.

M.P.: Cum l-ai intalnit pe producatorul Nick Raskulinecz?
J.C.: Ohohoho

M.P.: Este prietenul tau?
J.C.: Da, unul din prietenii buni. Dave Grohl mi l-a prezentat, sunt parteneri in studioul 606 si se stia ce albume a mai produs inainte. Si cand ne-am hotarat sa scoatem un nou album, Dave a fost insistent. Mi-a spus: "Avem nevoie de asa un producator, pentru ca veti lucra foarte bine impreuna". Si a avut dreptate! Nick a avut rolul lui, a fost ca un membru al trupei. Am lucrat din greu, cred ca aproape 6 luni au durat inregistrarile, asta fara sa includem perioada de compozitie. Am muncit intens, dar de aceea a iesit asa un album.

M.P: Vom asculta si un al 5-lea single de pe album?
J.C.: Sper! Inca nu stiu acum care va fi acela.

M.P.: Pai, nu va fi decizia voastra? (joc de cuvinte - single-ul anterior al formatiei a fost Your Decision)
J.C.: Ba da, dar inca nu stiu. E placut sa stii ca albumul are atatea piese care sa duca povestea albumului mai departe.

M.P.: Cum a ajuns Elton John sa cante ultima piesa de pe album, piesa Black Gives Way to Blue?
J.C.: E chiar ultima piesa la care am lucrat si pe la mijlocul inregistrarii am rugat un prieten sa cante la pian partea respectiva si ne gandeam foarte serios daca vom lasa o versiune cu pian, dar am realizat doua variante: cu si fara pian. A intervenit prietenul nostru care tine si un blog, a lucrat pentru Elton John si stia cat de mult il apreciez eu pe acest mare muzician. Si nu numai eu, ci si restul trupei. Asa ca, ne-a sugerat sa ii dam un telefon, ceea ce am facut, am obtinut adresa de e-mail pe care i-am trimis demo-ul piesei. Se pare ca i-a placut piesa, iar eu o consider importanta, e ca un fel de ramas bun de la acei prieteni care se duc. Nu vrei sa se intample, insa e acea parte din viata in care te confrunti cu o pierdere si tu trebuie sa mergi mai departe.

M.P: Cum s-a acomodat William Duvall cu piesele mai vechi ale grupului Alice In Chains?
J.C: William este extraordinar. Munceste mult, ia lucrurile in serios si asta respect cel mai mult la William. Este dedicat in intregime, asta e viata lui. E ca si mine. Asta este ceea ce fac si asta este ceea ce voi face de acum incolo. Alice in Chains are doi vocalisti in trupa, dar doi devin ca unul. Suntem o echipa buna.

M.P.: Iti multumesc Jerry, bafta si abia astept sa va vad!

[foto: Petru Groza]