dianavlase
Expert member
646 mesaje
|
Re: concluzie
scris pe 14 mai 2009 12:36 de dianavlase
sunt un emo shi nu imi este rusine cu asta.va intrebati ce fel de emo sunt , ei bine sunt un emo pozitiv
 Thats the spirirt! Pai daca esti pozitiv inseamna ca nu esti chiar true ))
|
 sus |
|
DjTom
Expert member
1438 mesaje
|
Lectia de chimie
scris pe 16 mai 2009 00:25 de DjTom
Thats the spirirt! Pai daca esti pozitiv inseamna ca nu esti chiar true))
Descoperire senzationala !
Urmeaza un nou capitol :dupa "ioni" si "anioni"...s-au descoperit si "emo",pozitivi si negativi !!!
Editat de DjTom pe 16 mai 2009 00:26
|
| sus |
|
DjTom
Expert member
1438 mesaje
|
Re: emo
scris pe 16 mai 2009 00:29 de DjTom
Anii sunt buni, dar nu la noi. Initial curentul era confundat mai degraba cu punk-ul decat cu rock-ul. Ia vezi ca in anii '90 ii mancau rockerii pe astia mici pe paine, cu lapte cald!
Bineinteles !...de cate ori sa va repet : EMO IS NEW PUNK REVIVAL 
|
| sus |
|
Teodora007
Newbie
8 mesaje
|
Re: emo eu sunt emo si ceee??
scris pe 12 dec 2009 19:53 de Teodora007
 eu sunt emo si ce e stilul meu si gata tota lumea ne ia in badjocora dc nu ne lasa in pace.daca sunt emo asta nu inseamna ca ma omor  lasatine in pace e viata noastra.orcum mai bn sa fiu emo decat sa ascult manele E VIATA MEASI FAC CE VREAU CU EA asa ca lasatima in pace si pe mn si pe toti copii emo nu suntemi criminali nu am omorat pe nimeni,nu deranjam cu nimica...... atuncea ce aveti cu noi???
Nu sunt emo,dar trebuie sa recunosc ca ask muzik trista,sunt retrasa acasa si imi fac poze cu parul in ochi.Cei care sun emo pana la urma sunt tot oameni si au drepturi cum au toti oamenii! O da am si avataruri triste si mi-am facut unghile negre,dar nu sunt emo.Daca as fi as recunoaste.Pur si simplu asta fac ca sufar din dragoste,dar asta e o alta parte.
avatare-texte-triste-suparare.jpg (6.98 KB)
|
| sus |
|
dogcainele
Veteran member
361 mesaje
|
Re: emo eu sunt emo si ceee??
scris pe 13 dec 2009 09:09 de dogcainele
Nu sunt emo,dar trebuie sa recunosc ca ask muzik trista,sunt retrasa acasa si imi fac poze cu parul in ochi.Cei care sun emo pana la urma sunt tot oameni si au drepturi cum au toti oamenii!O da am si avataruri triste si mi-am facut unghile negre,dar nu sunt emo.Daca as fi as recunoaste.Pur si simplu asta fac ca sufar din dragoste,dar asta e o alta parte.
Stai linistita. Cu criza asta financiara, o s-ajungem in curand cu totii EMO. O sa ne lasam parul in ochi, sa nu mai vedem realitatea inconjuratoare. 
|
| sus |
|
Teodora007
Newbie
8 mesaje
|
Re: emo eu sunt emo si ceee??
scris pe 13 dec 2009 16:39 de Teodora007
Stai linistita. Cu criza asta financiara, o s-ajungem in curand cu totii EMO. O sa ne lasam parul in ochi, sa nu mai vedem realitatea inconjuratoare.
dai ai dreptate
avatare-texte-triste-suparare.jpg (6.98 KB)
|
| sus |
|
silvius_tec07
Junior member
34 mesaje
|
Re: emo
scris pe 17 feb 2010 15:59 de silvius_tec07
Imi pare rau sa te dezamagesc. Dar EMO nu sunt cei care se taie cu lama.. sau care neaparat se taie cu lama. Se omoara manelari, rapperi, rockeri.. toate genurile de oameni.. Pana acum nu va pasat de "ala" ca sa sinucis. dar acum v.ati gasit sa blamati acest "curent" numit EMO.
copii sau adolescenti astia emo nu sunt "depresivi" sau ceva de genu. ei daor vad lumea cu alti ochii. Iar cand sunt suparati plang pur si simplu.. e mare lucru?
Doar ca se bucura mai putin de unele aspecte ale vietii, sau nu stiu sa isi arate fericirea asta nu ii face ciudati.. si cu atat mai putin.. ca se omoara.
de fapt copii astia de 12 -13-14 ani se omoara ca aud de la voi. "Emo sunt aiuriti aia care asculta th si care se omoara.. tra la la la tralalala"
ei imediat o iau ca p o moda.. si din cauza ca nu au experienta si percep lucrurile ca atare , ei neavand format "Sensul figurativ" . In primul rand cei kre asculta TH nu sunt emo si nici TH nu e o trupa emo.
si inca ceva.. persoanele emo sunt persoane foarte romantice si foarte dragute.
Da e frumos sa criticati fara sa cunoasteti :-j
Eu nu critic pe membrii curentului emo, ciii compatimesc. Viata e asa de scurta si merita s-o traiesti din plin; n-are rost sa suferi!! Nimic nu e mai frumos decat sa vezi cum soarele rasare pe cer, aducand dimineata si, cum am mai zis, viata e prea scurta ca sa ti-o irosesti fiind trist si deprimat. A se sublinia ca sinucigasii emo sunt nefericiti si, depasiti de viata, de aceea aleg ca unica metoda sinuciderea Bineinteles nu toti tinerii emo se sinucid, insa viata merita traita, lasand la o parte toate problemele de natura familiaara sau orice alt gen de prob prin care trecem.
|
| sus |
|
Boogeyman
Veteran member
493 mesaje
|
Re: emo eu sunt emo si ceee??
scris pe 18 feb 2010 01:01 de Boogeyman
asta e criza?
eu cred ca de acum urmeaza!
Bine zis...
Inca nu se moare de foame... Dar vor veni si vremurile alea 100%...
|
| sus |
|
Puggy
Expert member
1043 mesaje
|
Re: emo
scris pe 18 feb 2010 15:49 de Puggy
Eu nu critic pe membrii curentului emo, ciii compatimesc. Viata e asa de scurta si merita s-o traiesti din plin; n-are rost sa suferi!! Nimic nu e mai frumos decat sa vezi cum soarele rasare pe cer, aducand dimineata si, cum am mai zis, viata e prea scurta ca sa ti-o irosesti fiind trist si deprimat. A se sublinia ca sinucigasii emo sunt nefericiti si, depasiti de viata, de aceea aleg ca unica metoda sinuciderea Bineinteles nu toti tinerii emo se sinucid, insa viata merita traita, lasand la o parte toate problemele de natura familiaara sau orice alt gen de prob prin care trecem.
Oamenii ăia nu au nevoie de compătimirea ta. Da, viața e frumoasă, cerul e albastru, iarba este verde... ce ai fumat?
Ai avut vreodată o depresie? Nu, nu mă refer la nota 2 pe care ai luat-o azi și pe care ești nevoit să o ascunzi de părinți. Mă refer la o depresie. Atunci cînd nu te mai poți da jos din pat, sau cînd nu mai poți ieși din casă. Cînd nu mai poți gîndi sau scoate două cuvinte logice. Cînd toată ființa ta parcă s-a oprit în loc și te transformi lucid într-o legumă fiindcă orice ai face te adîncește și mai mult. Cînd intri în panică conștient fiind de starea prin care treci.
Vorbești de niște termeni pe care nu-i cunoști. Emo? Dacă ești emo, nu ai depresii. Dacă ești emo, mimezi proasta dispoziție pentru a te simți important și pentru a fi băgat în seamă în micul tău grup de... Emo este o modă. Un moft. Desigur, în cazul în care ajungi la 25 de ani și ești tot trist, atunci situația se schimbă. Vorbim atunci de cu totul altceva...
|
| sus |
|
DjTom
Expert member
1438 mesaje
|
Re: emo eu sunt emo si ceee??
scris pe 19 feb 2010 12:56 de DjTom
Bine zis...
Inca nu se moare de foame... Dar vor veni si vremurile alea 100%...
...fiindca inca se mai gasesc resturi prin gunoaie si mai sunt oameni milostivi ! 
Emo au nevoie de consiliere psihica in primul rand...
emogirl.jpg (28.93 KB)
|
| sus |
|
silvius_tec07
Junior member
34 mesaje
|
Re: emo
scris pe 19 feb 2010 15:06 de silvius_tec07
Vorbești de niște termeni pe care nu-i cunoști. Emo? Dacă ești emo, nu ai depresii. Dacă ești emo, mimezi proasta dispoziție pentru a te simți important și pentru a fi băgat în seamă în micul tău grup de... Emo este o modă. Un moft. Desigur, în cazul în care ajungi la 25 de ani și ești tot trist, atunci situația se schimbă. Vorbim atunci de cu totul altceva...
Scuze ca-ti spun, dar orizuntul tau e cam ingust! Mimeaza, proasta dispozitie pentru a se simti importanti? Sincer aveam in liceu in clasa vreo 2 emo si nu pareau sa "mimeze doar" proasta dispozitie! In schimb, daca ar fi sa zicem ca tine, poate au un motiv de incearca sa se simta importanti, poate nu sunt bagati in seama, nu li se recunosc meritele, calitatile si altele etc. Sincer ai cunoscut vreodata vreun emo de spui ca e o moda? Sau iti dai si tu cu parerea fara sa fi intalnit vreun exemplu concret?
|
| sus |
|
Puggy
Expert member
1043 mesaje
|
Re: emo
scris pe 19 feb 2010 17:28 de Puggy
Scuze ca-ti spun, dar orizuntul tau e cam ingust! Mimeaza, proasta dispozitie pentru a se simti importanti? Sincer aveam in liceu in clasa vreo 2 emo si nu pareau sa "mimeze doar" proasta dispozitie! In schimb, daca ar fi sa zicem ca tine, poate au un motiv de incearca sa se simta importanti, poate nu sunt bagati in seama, nu li se recunosc meritele, calitatile si altele etc. Sincer ai cunoscut vreodata vreun emo de spui ca e o moda? Sau iti dai si tu cu parerea fara sa fi intalnit vreun exemplu concret?
Măi, sincer, încep să mă cam plictisesc de tentativele tale de profundă analiză...
Pentru cultura ta generală, da, am cunoscut cîțiva emo pînă acum. În special la cursurile de terapie, pe care le-am urmat la Pompieri atunci cînd ne învățau cum să consiliem tinerii aflați în dificultate, în situații de urgență. 
Motiv să se simtă importanți? Glumești nu? Una dintre principalele nevoi pe care omul le are, încă de pe vremea cînd locuia în peșteri, este nevoia de a te simți important. În speță, diferit de mediul social în care trăiești. Pentru majoritatea, mediul social pînă la o anumită vîrstă, este dat de școală. Dar dacă ții neapărat, putem vorbi și despre restul cazurilor. Unii reușesc să realizeze asta, luînd note bune. Alții, purtînd pantaloni mai largi. Alții, purtînd o șapcă-ntoarsă pe cap. Alții, se comportă diferit. Reacționează diferit. De cele mai multe ori în opoziție cu mediul în care se află.
Ceea ce au în comun cei de mai sus, este că toți simt nevoia de apartenență la un grup. Motiv pentru care se și creează așa zisele bisericuțe. Oameni cu nevoi și așteptări comune îi vei vedea totdeauna împreună, într-un mediu scocial care aruncă pe toată lumea la grămadă. Aici se clasează și emo-ii despre care vorbești tu. Au aceeași nevoie. Să se diferențieze de restul și să-și găsească propiul grup, care îi înțelege și în care se pot simți confortabil. În care pot socializa.
Există și categoria mai problematică, care nu caută acceptarea de către un grup social anume. Sunt genul de persoane introvertite, afectiv-intuitive-perceptive. În timp ce sunt destul de inteligenți, ei nu reușesc să socializeze, cel puțin nu prin metodele clasice stabilite de majoritate. Așadar sunt catalogați, spun asta destul de simplu acum. Uneori catalogați prost. Ei nu sunt emo. Idealurile lor intră în conflict de fiecare dată cu ceea ce vrea societatea de la ei. Se simt marginalizați. Unii, dezvoltă patologii destul de severe. La vîrste foarte mari este necesară deja consilierea sau poate chiar terapia. În unele cazuri se folosește chiar și medicația.
Așadar, te rog eu frumos, fă o distincție clară între emo și persoanele cu tulburări de comportament, care pot foarte ușor devia, precum înaintează în vîrstă, dacă nu sunt ajutate și încearcă să te abții cînd vine vorba de lucruri pe care nu le cunoști.
Editat de Puggy pe 19 feb 2010 18:55
|
| sus |
|
silvius_tec07
Junior member
34 mesaje
|
Re: emo
scris pe 20 feb 2010 18:28 de silvius_tec07
Măi, sincer, încep să mă cam plictisesc de tentativele tale de profundă analiză...
Pentru cultura ta generală, da, am cunoscut cîțiva emo pînă acum. În special la cursurile de terapie, pe care le-am urmat la Pompieri atunci cînd ne învățau cum să consiliem tinerii aflați în dificultate, în situații de urgență.
Da, dar ai cunoscut, probabil, dupa cum spui persoane care vroiau sa se dea importante si imbratisau curentul emo. Exista si persoanecare imbratiseaza curentul datorita faptului ca nu sunt in stare sa socializeze si se simt complexati.
Ceea ce au în comun cei de mai sus, este că toți simt nevoia de apartenență la un grup. Motiv pentru care se și creează așa zisele bisericuțe. Oameni cu nevoi și așteptări comune îi vei vedea totdeauna împreună, într-un mediu scocial care aruncă pe toată lumea la grămadă. Aici se clasează și emo-ii despre care vorbești tu. Au aceeași nevoie. Să se diferențieze de restul și să-și găsească propiul grup, care îi înțelege și în care se pot simți confortabil. În care pot socializa.
Există și categoria mai problematică, care nu caută acceptarea de către un grup social anume. Sunt genul de persoane introvertite, afectiv-intuitive-perceptive. În timp ce sunt destul de inteligenți, ei nu reușesc să socializeze, cel puțin nu prin metodele clasice stabilite de majoritate. Așadar sunt catalogați, spun asta destul de simplu acum. Uneori catalogați prost. Ei nu sunt emo. Idealurile lor intră în conflict de fiecare dată cu ceea ce vrea societatea de la ei. Se simt marginalizați. Unii, dezvoltă patologii destul de severe. La vîrste foarte mari este necesară deja consilierea sau poate chiar terapia. În unele cazuri se folosește chiar și medicația.
Așadar, te rog eu frumos, fă o distincție clară între emo și persoanele cu tulburări de comportament, care pot foarte ușor devia, precum înaintează în vîrstă, dacă nu sunt ajutate și încearcă să te abții cînd vine vorba de lucruri pe care nu le cunoști.
In fine, exista si persoane "emo" care au probleme de comportamen, daca nu stiai. Si, da, sunt de acord cu tine ca oamenii au nevoie de atentie. Inca de la nastere (cand plang cand au nevoie de mancare, afectiune sau poate simpla atentie) pana in adolescenta si mai apoi in tinerete (cand caracterul tau se dezvolta si iti formezi personalitatea). La Bruyere spunea ca un om are trei caractere: cel pe care il are, cel pe care il arata si cel pe care crede ca il are. De asta, multi tineri "emo" cred ca sunt depresivi ca nu pot comunica, dar isi dau mai apoi seama ca nu e asa si ca poarta doar o masca. Un sfat, dle pompier: sa nu te joci cu focul, ca te arzi!
|
| sus |
|
Puggy
Expert member
1043 mesaje
|
Re: emo
scris pe 20 feb 2010 20:34 de Puggy
MOD EDIT
Fir mutat de pe forumul Muzică, pe forumul Diverse, aria Discuții generale.
|
| sus |
|
Puggy
Expert member
1043 mesaje
|
Re: emo
scris pe 20 feb 2010 21:00 de Puggy
Da, dar ai cunoscut, probabil, dupa cum spui persoane care vroiau sa se dea importante si imbratisau curentul emo. Exista si persoanecare imbratiseaza curentul datorita faptului ca nu sunt in stare sa socializeze si se simt complexati.
In fine, exista si persoane "emo" care au probleme de comportamen, daca nu stiai. Si, da, sunt de acord cu tine ca oamenii au nevoie de atentie. Inca de la nastere (cand plang cand au nevoie de mancare, afectiune sau poate simpla atentie) pana in adolescenta si mai apoi in tinerete (cand caracterul tau se dezvolta si iti formezi personalitatea). La Bruyere spunea ca un om are trei caractere: cel pe care il are, cel pe care il arata si cel pe care crede ca il are. De asta, multi tineri "emo" cred ca sunt depresivi ca nu pot comunica, dar isi dau mai apoi seama ca nu e asa si ca poarta doar o masca. Un sfat, dle pompier: sa nu te joci cu focul, ca te arzi!
Ok, văd că nu te lași...
Emo, este un curent. Definit prin, stil, aparență, gusturi muzicale, gusturi culturale, cerc social etc. Nu-mi veni cu ce spune media despre emo. La ăia în cap e o varză și mai mare. Dar curentul ăsta, rămîne un curent. Ca și punkerii de la colț de stradă care sunt tunși într-un anumit fel și care au prea mulți cercei în locuri pe care nu ai vrea să le afli. Ca și rapperi cu pantalonii cu turul pînă la pămînt și atitudine gen fuck you nigga.
Sunt persoane care se definesc prin acest curent. Fiindcă, le oferă un cerc social și o viață socială. Plus, ies din tipar puțin. Nimic important, doar cît să se facă remarcați.
Cei care aderă la un curent, fiindcă au tulburări comportamentale sau emoționale, nu se definesc prin acest curent. Ei nici măcar nu aderă la ceva. De cele mai multe ori împrumută. Copiază. Încearcă să se integreze, dar nu reușesc. Curentul nu le influențează într-o măsură foarte mare pesonalitatea. Dar, societatea îi etichetează drept emo, fiindcă aparent se îmbracă la fel, au un comportament asemănător și sunt ăia mai retrași, care arată gay.
Cu toate astea însă, personalitatea lor este formată dinainte. Se folosesc de curent pentru puțin timp, după care unii renunță. Își găsesc singuri drumul sau ajutați de familie. Însă cei care nu reușesc acest lucru, ei bine, ei sunt de cele mai multe ori, cei care își vor tăia venele, vor sări de la etaj sau vor împlînta cuțitu-n capul unuia care vorbea prea tare în bibliotecă.
Faptul că tu etichetezi pe toată lumea, nu înseamnă că respectivul sau respectiva aparțin acestei etichete. De obicei, societatea pune etichete pe ceea ce nu înțelege. Tocmai din cauza asta există atîtea cazuri de tineri cu tulburări de comportament, sau chiar tulburări emoționale în ziua de azi.
|
| sus |
|
ASAToni
Newbie
11 mesaje
|
Re: emo
scris pe 20 feb 2010 23:24 de ASAToni
Ok, văd că nu te lași...
Emo, este un curent. Definit prin, stil, aparență, gusturi muzicale, gusturi culturale, cerc social etc. Nu-mi veni cu ce spune media despre emo. La ăia în cap e o varză și mai mare. Dar curentul ăsta, rămîne un curent. Ca și punkerii de la colț de stradă care sunt tunși într-un anumit fel și care au prea mulți cercei în locuri pe care nu ai vrea să le afli. Ca și rapperi cu pantalonii cu turul pînă la pămînt și atitudine gen fuck you nigga.
Sunt persoane care se definesc prin acest curent. Fiindcă, le oferă un cerc social și o viață socială. Plus, ies din tipar puțin. Nimic important, doar cît să se facă remarcați.
Cei care aderă la un curent, fiindcă au tulburări comportamentale sau emoționale, nu se definesc prin acest curent. Ei nici măcar nu aderă la ceva. De cele mai multe ori împrumută. Copiază. Încearcă să se integreze, dar nu reușesc. Curentul nu le influențează într-o măsură foarte mare pesonalitatea. Dar, societatea îi etichetează drept emo, fiindcă aparent se îmbracă la fel, au un comportament asemănător și sunt ăia mai retrași, care arată gay.
Cu toate astea însă, personalitatea lor este formată dinainte. Se folosesc de curent pentru puțin timp, după care unii renunță. Își găsesc singuri drumul sau ajutați de familie. Însă cei care nu reușesc acest lucru, ei bine, ei sunt de cele mai multe ori, cei care își vor tăia venele, vor sări de la etaj sau vor împlînta cuțitu-n capul unuia care vorbea prea tare în bibliotecă.
Faptul că tu etichetezi pe toată lumea, nu înseamnă că respectivul sau respectiva aparțin acestei etichete. De obicei, societatea pune etichete pe ceea ce nu înțelege. Tocmai din cauza asta există atîtea cazuri de tineri cu tulburări de comportament, sau chiar tulburări emoționale în ziua de azi.
Sti? Am o fetita de 8 ani, as vrea sa-i pot intelege, nu pot. Voi incerca sa-mi tin copilul departe de astfel de curente. Daca am sa vad un adept al curentului emo care sa vrea sa fie ajutat voi fi primul care ii va sari in ajutor, dar altfel nu-i vreau prin preajma! Nu spun ca emo sint niste sinucigasi, dar crapa prea des cite unul. Cum spune formatia Parazitii >! Hai sa nu-i vaitam prea tare, toti avem tristeti si depresii, si nu am ajuns cu totii emo. Sint ceea ce sint, pentru ca asta vor sa fie, fac pe teribilii, iar unii dintre ei uita sa-si mai si revina.
|
| sus |
|
Puggy
Expert member
1043 mesaje
|
Re: emo
scris pe 21 feb 2010 13:37 de Puggy
Sti? Am o fetita de 8 ani, as vrea sa-i pot intelege, nu pot. Voi incerca sa-mi tin copilul departe de astfel de curente. Daca am sa vad un adept al curentului emo care sa vrea sa fie ajutat voi fi primul care ii va sari in ajutor, dar altfel nu-i vreau prin preajma! Nu spun ca emo sint niste sinucigasi, dar crapa prea des cite unul. Cum spune formatia Parazitii >! Hai sa nu-i vaitam prea tare, toti avem tristeti si depresii, si nu am ajuns cu totii emo. Sint ceea ce sint, pentru ca asta vor sa fie, fac pe teribilii, iar unii dintre ei uita sa-si mai si revina.
Am să încerc să-ți dau un sfat, nu știu cît de mult vei ține cont de el, dar avînd în vedere că ești tată, eu zic să încerci.
Din păcate, nu o să ai cum să-ți ții fata departe de aceste curente. Din momentul în care merge la școală, va fi expusă celui mai violent mediu cu putință. Va petrece mai mult timp într-un loc asupra căruia tu, ca părinte nu vei avea nici un control. O vei vedea doar seara cînd se întoarce acasă, o vei ajuta la teme, însă 80% din zi, cinci zile pe săptămînă nu va fi cu tine.
Acest mediu, deși te gîndești că e o școală și că ar trebui să-i fie benefic, ei bine, este extrem de periculos. Profesorii, mai ales cei de la noi, nu prea mai dau doi bani pe dezvoltarea copilului iar cei însărcinați cu consilierea în școli, sunt în marea lor majoritate absenți. Anturajul este unul dintre factorii declanșatori. De cele mai multe ori nu-l alegi tu pe el, te alge el pe tine. Cînd încerci să pui într-o clasă 20 și ceva de copii, vei obține ceea ce Darwin numea, selecție naturală.
Din păcate, acolo nu vei mai avea ce să faci. Ce ai putea în schimb să faci, este să ții aproape de ea, cînd este acasă. Fără violențe, fără pedepse, fără termene limită. Ce vreau să spun cu asta, este să-i arăți ceea ce e bine și ceea ce e rău, dar să o lași pe ea să aleagă. Nu-i interzice prin pedepse, fiindcă nu o să țină. Să încerci să o înțelegi, să-i fii prieten (nu tată), atîta cît vei putea tu. Să-i dai educația necesară pentru ca atunci cînd va veni vremea să ia o decizie, să fii sigur (sau cel puțin să ai o siguranță oarecare) că va lua decizia cea mai bună.
Cum spuneai și tu, toți am avut depresii și tristeți, însă nu toți a trebuit să ne dezvoltăm în secolul 21, secolul Internetului, a oamenilor mari și caracterelor meschine, cum spunea Paler.
|
| sus |
|
ASAToni
Newbie
11 mesaje
|
Re: emo
scris pe 21 feb 2010 22:35 de ASAToni
Am să încerc să-ți dau un sfat, nu știu cît de mult vei ține cont de el, dar avînd în vedere că ești tată, eu zic să încerci.
Din păcate, nu o să ai cum să-ți ții fata departe de aceste curente. Din momentul în care merge la școală, va fi expusă celui mai violent mediu cu putință. Va petrece mai mult timp într-un loc asupra căruia tu, ca părinte nu vei avea nici un control. O vei vedea doar seara cînd se întoarce acasă, o vei ajuta la teme, însă 80% din zi, cinci zile pe săptămînă nu va fi cu tine.
Acest mediu, deși te gîndești că e o școală și că ar trebui să-i fie benefic, ei bine, este extrem de periculos. Profesorii, mai ales cei de la noi, nu prea mai dau doi bani pe dezvoltarea copilului iar cei însărcinați cu consilierea în școli, sunt în marea lor majoritate absenți. Anturajul este unul dintre factorii declanșatori. De cele mai multe ori nu-l alegi tu pe el, te alge el pe tine. Cînd încerci să pui într-o clasă 20 și ceva de copii, vei obține ceea ce Darwin numea, selecție naturală.
Din păcate, acolo nu vei mai avea ce să faci. Ce ai putea în schimb să faci, este să ții aproape de ea, cînd este acasă. Fără violențe, fără pedepse, fără termene limită. Ce vreau să spun cu asta, este să-i arăți ceea ce e bine și ceea ce e rău, dar să o lași pe ea să aleagă. Nu-i interzice prin pedepse, fiindcă nu o să țină. Să încerci să o înțelegi, să-i fii prieten (nu tată), atîta cît vei putea tu. Să-i dai educația necesară pentru ca atunci cînd va veni vremea să ia o decizie, să fii sigur (sau cel puțin să ai o siguranță oarecare) că va lua decizia cea mai bună.
Cum spuneai și tu, toți am avut depresii și tristeți, însă nu toți a trebuit să ne dezvoltăm în secolul 21, secolul Internetului, a oamenilor mari și caracterelor meschine, cum spunea Paler.
Asta incerc sa fac de 6 ani de cind mama ei ne-a lasat balta. Asa este, in primul rind sintem prieteni, si de multe ori imi pare rau ca nu pot sta mai mult cu ea. Conteaza foarte mult educatia primita acasa, dar nu in totalitate, parintii nu ti-i poti alege, prietenii insa da. Mai exista si liberul arbitru, cei ce sintem parinti nu putem decit sa-i aratam ceea ce este bine si ce-i rau, dar un control mai riguros asupra copiilor nostri, niciodata nu strica. Nu e vorba de mine, cit de cit ma descurc, dar sa vorbim de "parintii emo", sa vorbim despre copiii acelor parinti, de copiii care nu-si cunosc parintii. Vina ca sint emo a cui este? Si de fapt ce inteleg ei prin "emo", pun pariu ca unii habar nu au cu ce se maninca, sint debusolati, cauta sa fie remarcati, sa iasa din tipar, unii se plictisesc si-si revin, altii fac din acest curent o cultura, ceea ce nu cred ca-i asa de rau, altii isi fac sepucu, dar cei mai periculosi sint cei ce incearca sa converteaca si pe altii.
|
| sus |
|
Puggy
Expert member
1043 mesaje
|
Re: emo
scris pe 22 feb 2010 13:56 de Puggy
Asta incerc sa fac de 6 ani de cind mama ei ne-a lasat balta. Asa este, in primul rind sintem prieteni, si de multe ori imi pare rau ca nu pot sta mai mult cu ea. Conteaza foarte mult educatia primita acasa, dar nu in totalitate, parintii nu ti-i poti alege, prietenii insa da. Mai exista si liberul arbitru, cei ce sintem parinti nu putem decit sa-i aratam ceea ce este bine si ce-i rau, dar un control mai riguros asupra copiilor nostri, niciodata nu strica. Nu e vorba de mine, cit de cit ma descurc, dar sa vorbim de "parintii emo", sa vorbim despre copiii acelor parinti, de copiii care nu-si cunosc parintii. Vina ca sint emo a cui este? Si de fapt ce inteleg ei prin "emo", pun pariu ca unii habar nu au cu ce se maninca, sint debusolati, cauta sa fie remarcati, sa iasa din tipar, unii se plictisesc si-si revin, altii fac din acest curent o cultura, ceea ce nu cred ca-i asa de rau, altii isi fac sepucu, dar cei mai periculosi sint cei ce incearca sa converteaca si pe altii.
Cînd spui părinții emo te referi la ce?
Așa cum spuneam mai sus, emo ești o perioadă scurtă de timp. Hai să nu mai mergem pe termenul ăsta, fiindcă îl găsesc enervant și un mod extrem de simplist de a eticheta oamenii.
De obicei, în teorie, se zice că ajungi părinte după ce te-ai maturizat, fiindcă, se pleacă de la premisa că ai reușit să-ți întemeiezi o familie, poate te-ai căsătorit, ai ajuns la un echilibru în viața ta, o oarecare armonie, moment în care ești destul de matur încît să dai naștere la viață și să educi acea viață.
Dar, majoritatea familiilor, și nu doar din generațiile noi, de după '90, ci și de dinainte de revoluție (mă rog, acolo alte probleme), s-au născut din necesitate și nu din echilibru. Posibilă sarcină nedorită, au păstrat copilul, s-au luat fiindcă n-au mai avut ce face... pasiune mare, s-au luat, au făcut trei copii, după care și-au dat seama că nu asta e viața pe care voiau să o aibă etc...
Părinții ajung să aibă în felul ăsta probleme mai mari decît copii lor, fiindcă au pe umeri o răspundere mult prea mare, pentru care de cele mai multe ori nu sunt pregătiți și pe care nu o vor. Cunosc cazuri destule, de oameni care s-au trezit la 24 de ani părinți și care se întrebau retoric, dar cu viața mea cum rămîne?. Se dă atunci o luptă continuă între ce vrei tu și ceea ce ești nevoit să faci.
Dezvoltarea copilului, din punctul ăsta de vedere, nu o poți prezice. Există părinți cu probleme emoționale grave, dar care reușesc cu brio să ofere copilului un mediu bun în care să se dezvolte. Și viceversa. Depinde mult de om. După cum vezi, nu se mai pune problema de a fi sau a nu fi emo...
Later Edit:
A converti pe altcineva, în contextul ăsta, nu se prea potrivește. Nu vine nimeni la tine să te convingă că dacă te vopsești verde-n cap ești mai cool. Este decizia fiecărui individ, influențată la rîndul ei de anturaj.
Editat de Puggy pe 22 feb 2010 14:13
|
| sus |
|
ASAToni
Newbie
11 mesaje
|
Re: emo
scris pe 22 feb 2010 20:15 de ASAToni
Cînd spui părinții emo te referi la ce?
Așa cum spuneam mai sus, emo ești o perioadă scurtă de timp. Hai să nu mai mergem pe termenul ăsta, fiindcă îl găsesc enervant și un mod extrem de simplist de a eticheta oamenii.
De obicei, în teorie, se zice că ajungi părinte după ce te-ai maturizat, fiindcă, se pleacă de la premisa că ai reușit să-ți întemeiezi o familie, poate te-ai căsătorit, ai ajuns la un echilibru în viața ta, o oarecare armonie, moment în care ești destul de matur încît să dai naștere la viață și să educi acea viață.
Dar, majoritatea familiilor, și nu doar din generațiile noi, de după '90, ci și de dinainte de revoluție (mă rog, acolo alte probleme), s-au născut din necesitate și nu din echilibru. Posibilă sarcină nedorită, au păstrat copilul, s-au luat fiindcă n-au mai avut ce face... pasiune mare, s-au luat, au făcut trei copii, după care și-au dat seama că nu asta e viața pe care voiau să o aibă etc...
Părinții ajung să aibă în felul ăsta probleme mai mari decît copii lor, fiindcă au pe umeri o răspundere mult prea mare, pentru care de cele mai multe ori nu sunt pregătiți și pe care nu o vor. Cunosc cazuri destule, de oameni care s-au trezit la 24 de ani părinți și care se întrebau retoric, dar cu viața mea cum rămîne?. Se dă atunci o luptă continuă între ce vrei tu și ceea ce ești nevoit să faci.
Dezvoltarea copilului, din punctul ăsta de vedere, nu o poți prezice. Există părinți cu probleme emoționale grave, dar care reușesc cu brio să ofere copilului un mediu bun în care să se dezvolte. Și viceversa. Depinde mult de om. După cum vezi, nu se mai pune problema de a fi sau a nu fi emo...
Later Edit:
A converti pe altcineva, în contextul ăsta, nu se prea potrivește. Nu vine nimeni la tine să te convingă că dacă te vopsești verde-n cap ești mai cool. Este decizia fiecărui individ, influențată la rîndul ei de anturaj.
Nu am spus ca nu sint de acord cu tine, din contra iti dau dreptate in mult mai multe puncte de vedere, chiar mai mult decit speri. Dar am vorbit prea mult despre fatita mea, daca doresti sa vorbim in continuare despre asta, as prefera sa o facem in particular. Uite, am fost martor involuntar la o intimplare: intr-un parc, un grup maricel de copii, cam in jur de 14-16 ani, pe citiva dintre ei ii stiam de prin cartier. O pustoaica alerga besmetica, la un moment dat se impiedica, se imprastie pe jos, se loveste zdravan, nici unul dintre ceilalti nu au schitat nimic. M-am dus sa o ajut se sa ridice, sa vad daca a patit ceva. As, tipa avea un zimbet timp pe fata si mai mai ca s-a suparat pe mine ca am ajutat-o, replicindu-mi sec: "sint emo"! Dupa ce m-am departat putin prietenul ei a inceput sa o loveasca si sa-i ceara sa plinga. Dupa ceva vreme, cind m-am mai intilnit cu pustoaica, mi-a spus ca a trecut de perioada aceea si si-a dat seama cit de frumoasa este viata. Prietenul ei..., a continuat cu acelasi grup, aceleasi idei si intr-un final la 9 la dezintoxicare. La asta ma refeream cind am afirmat ca in anturajul din care face parte o persoana pot fi unii care-i convertesc pe altii. Pustoaica ajunsese in acel grup din cauza prietenului ei. Vezi, in mare sint de acord cu tine.
|
| sus |
|
Puggy
Expert member
1043 mesaje
|
Re: emo
scris pe 22 feb 2010 22:15 de Puggy
Nu am spus ca nu sint de acord cu tine, din contra iti dau dreptate in mult mai multe puncte de vedere, chiar mai mult decit speri. Dar am vorbit prea mult despre fatita mea, daca doresti sa vorbim in continuare despre asta, as prefera sa o facem particular.
Uite, am fost martor involuntar la o intimplare: intr-un parc, un grup maricel de copii, cam in jur de 14-16 ani, pe citiva dintre ei ii stiam de prin cartier. O pustoaica alerga besmetica, la un moment dat se impiedica, se imprastie pe jos, se loveste zdravan, nici unul dintre ceilalti nu au schitat nimic. M-am dus sa o ajut se sa ridice, sa vad daca a patit ceva. As, tipa avea un zimbet timp pe fata si mai mai ca s-a suparat pe mine ca am ajutat-o, replicindu-mi sec: "sint emo"! Dupa ce m-am departat putin prietenul ei a inceput sa o loveasca si sa-i ceara sa plinga. Dupa ceva vreme, cind m-am mai intilnit cu pustoaica, mi-a spus ca a trecut de perioada aceea si si-a dat seama cit de frumoasa este viata. Prietenul ei..., a continuat cu acelasi grup, aceleasi idei si intr-un final la 9 la dezintoxicare. La asta ma refeream cind am afirmat ca in anturajul din care face parte o persoana pot fi unii care-i convertesc pe altii. Pustoaica ajunsese in acel grup din cauza prietenului ei. Vezi, in mare sint de acord cu tine.
Da, scuze pe partea asta, însă de obicei cînd vorbesc cu cineva, față în față, m-am obișnuit să refer totul la persoana I, fiindcă sporesc mai repede atenția asupra subiectului și întăresc raportul pe care îl am cu persoana. Însă pe net chestia asta induce în eroare, știu, însă e un obicei de care nu prea mai pot scăpa. Ce spuneam mai sus, spuneam în general, nu mă refeream la tine în particular, cu toate că foloseam persoana I.
Însă da, uite, vezi, lucrurile se schimbă atunci cînd vorbești despre un caz particular și nu la modul foarte general, așa cum am făcut pînă acum. De aceea spuneam mai sus, că nu ar mai trebui să folosim termenul emo. Simplicitate. Te uiți la ceva și-ți pui întrebarea: ce este în esența lui? De ce face ceea ce face? Ce-l motivează să facă acele lucruri. Mai cu seamă, DE CE?. Răspunsul nu va fi... fiindcă sunt emo. Și aici apare diferența. Noi trebuie să ne facem loc printr-un nor de ceață pe care majoritatea îl creează ca și scut împotriva celor din exterior. Am zis mai sus, că anumite persoane se definesc printr-un curent anume, iar altele ajung să împrumute elemente definitorii ale curentului.
În ambele cazuri, factorul declanșator este anturajul. El este responsabil de curentul ales, de elementele împrumutate, de limbajul folosit etc. Anturajul influențează alegerile. Tu ai vrea să-i înțelegi. Problema este că nu există ei în toată chestia asta. Asta încercam să spun mai sus. La TV vei auzi un alt emo și-a pus capăt zilelor. E ok. Știrea scurtă, ușor de digerat. Probabil jumate din cercul social al persoanei respective o etichetase ca fiind emo, dar ceea ce trebuie tu să faci, este să-ți pui întrebarea, de ce a făcut ceea ce a făcut? Întrebare care te va arunca la un alt nivel. Fiindcă nu și-a pus capăt zilelor fiindcă era emo. Partea aia era doar de fațadă. Doar o haină. Ceea ce este dedesupt ne interesează.
Cazul tău, care l-ai descris mai sus vorbește de la sine. Sunt emo! - trebuie să remarci împrejurarea. Te-ai oferit să o ajuți. Nu avea nevoie de ajutorul tău. Dar a făcut ceea ce a făcut, tocmai ca să o remarci. Tu, și jumătate din cei din parc. Însă acel grup măricel care nu a schițat nimic, era conștient de chestia asta. Probabil că o cunoșteau. Dacă nu, probabil că auziseră despre ea. Ideea este că ei au ignorat-o, ceea ce probabil făceau tot timpul. Tu în schimb, ai remarcat-o. I-ai oferit doza de sadisfacție de care avea nevoie, dînd în același timp un scop la tot comportamentul ei: sunt emo
Acuma normal, e cu două tăișuri. Ști vorba aia, uite lupu, nu e lupu. Există posibilitatea să cadă într-o zi, să-și rupă gîtu și nici dracu să nu intervină fiindcă, deh, așa e ea, puțin mai ludă, pff... e emo. Și acolo se termină tot.
Acuma, unul dintre factorii care te împiedică să fii absorbit de anturaj, este educația. Acei șapte ani de acasă de care se vorbește frecvent. Ei sunt responsabili într-un final de deciziile luate. Faptul că ea și-a revenit (pentru noi cel puțin), denotă că undeva, pe parcurs, a realizat faptul că toată chestia asta cu emo e putredă. Nu ducea nicăieri. Așa că a schimbat abordarea. El pe de altă parte, probabil nu a avut norocul să primească un sfat măreț sau a avut un orgoliu mult prea mare ca să ceară ajutor.
În ambele cazuri, nu i-aș eticheta ca fiind emo, pe nici unul dintre ei. Pune întotdeauna întrebarea, de ce? Și nu încerca să-i întrebi pe ei. Nu-ți vor spune niciodată.
|
| sus |
|
ASAToni
Newbie
11 mesaje
|
Re: emo
scris pe 25 feb 2010 00:51 de ASAToni
Da, scuze pe partea asta, însă de obicei cînd vorbesc cu cineva, față în față, m-am obișnuit să refer totul la persoana I, fiindcă sporesc mai repede atenția asupra subiectului și întăresc raportul pe care îl am cu persoana. Însă pe net chestia asta induce în eroare, știu, însă e un obicei de care nu prea mai pot scăpa. Ce spuneam mai sus, spuneam în general, nu mă refeream la tine în particular, cu toate că foloseam persoana I.
Însă da, uite, vezi, lucrurile se schimbă atunci cînd vorbești despre un caz particular și nu la modul foarte general, așa cum am făcut pînă acum. De aceea spuneam mai sus, că nu ar mai trebui să folosim termenul emo. Simplicitate. Te uiți la ceva și-ți pui întrebarea: ce este în esența lui? De ce face ceea ce face? Ce-l motivează să facă acele lucruri. Mai cu seamă, DE CE?. Răspunsul nu va fi... fiindcă sunt emo. Și aici apare diferența. Noi trebuie să ne facem loc printr-un nor de ceață pe care majoritatea îl creează ca și scut împotriva celor din exterior. Am zis mai sus, că anumite persoane se definesc printr-un curent anume, iar altele ajung să împrumute elemente definitorii ale curentului.
În ambele cazuri, factorul declanșator este anturajul. El este responsabil de curentul ales, de elementele împrumutate, de limbajul folosit etc. Anturajul influențează alegerile. Tu ai vrea să-i înțelegi. Problema este că nu există ei în toată chestia asta. Asta încercam să spun mai sus. La TV vei auzi un alt emo și-a pus capăt zilelor. E ok. Știrea scurtă, ușor de digerat. Probabil jumate din cercul social al persoanei respective o etichetase ca fiind emo, dar ceea ce trebuie tu să faci, este să-ți pui întrebarea, de ce a făcut ceea ce a făcut? Întrebare care te va arunca la un alt nivel. Fiindcă nu și-a pus capăt zilelor fiindcă era emo. Partea aia era doar de fațadă. Doar o haină. Ceea ce este dedesupt ne interesează.
Cazul tău, care l-ai descris mai sus vorbește de la sine. Sunt emo! - trebuie să remarci împrejurarea. Te-ai oferit să o ajuți. Nu avea nevoie de ajutorul tău. Dar a făcut ceea ce a făcut, tocmai ca să o remarci. Tu, și jumătate din cei din parc. Însă acel grup măricel care nu a schițat nimic, era conștient de chestia asta. Probabil că o cunoșteau. Dacă nu, probabil că auziseră despre ea. Ideea este că ei au ignorat-o, ceea ce probabil făceau tot timpul. Tu în schimb, ai remarcat-o. I-ai oferit doza de sadisfacție de care avea nevoie, dînd în același timp un scop la tot comportamentul ei: sunt emo
Acuma normal, e cu două tăișuri. Ști vorba aia, uite lupu, nu e lupu. Există posibilitatea să cadă într-o zi, să-și rupă gîtu și nici dracu să nu intervină fiindcă, deh, așa e ea, puțin mai ludă, pff... e emo. Și acolo se termină tot.
Acuma, unul dintre factorii care te împiedică să fii absorbit de anturaj, este educația. Acei șapte ani de acasă de care se vorbește frecvent. Ei sunt responsabili într-un final de deciziile luate. Faptul că ea și-a revenit (pentru noi cel puțin), denotă că undeva, pe parcurs, a realizat faptul că toată chestia asta cu emo e putredă. Nu ducea nicăieri. Așa că a schimbat abordarea. El pe de altă parte, probabil nu a avut norocul să primească un sfat măreț sau a avut un orgoliu mult prea mare ca să ceară ajutor.
În ambele cazuri, nu i-aș eticheta ca fiind emo, pe nici unul dintre ei. Pune întotdeauna întrebarea, de ce? Și nu încerca să-i întrebi pe ei. Nu-ți vor spune niciodată. 
...Mda la modul general poate, dar luind cazurile separat si pe fiecare despicindu-l, nu in 4 ci in n multipli de 4 vom intelege, poate, de ce pleaca cineva la plimbarea eterna prin livada cu oseminte si ca o caustica gluma, lasa un bilet in care-si cer scuze si iertare fata de cei ce ramin in urma jelind. Sint egoisti, sau (er)oi, carora le este frica de provocari. Ca dupa cum inteleg eu viata, asta-i cea mai mare provocare: sa traiesti viata, clipa prima,urmatoarea,
ca si cum nu ai sti daca-i mai si avea alta. Asta este marea provocare. Capitularea, infringere se cheama ca este.
Sint satul de: "anturajul l-a stricat"! Cind stai alaturi de lupi, sfirsesti prin a deveni mincator de carne! Cind ne nastem sintem imaculati, dupa, intervine liberul arbitru. Pruncul de tita alege sinul sau biberonul. Cind omul e mic, e un fel de aspirator de informatie, ne nastem cu un anumit nr de celule nervoase, care in timp, sa zicem, mor. Cu cit sint mai mici cu atit sint mai dotati, pentru ca celulele nervoase nu se regenereaza. Singura scuza este sursa de unde-i parvine informatia, dar si aici este un dar, cind e mic popa-l impartaseste fara a-l obliga sa tina post, dupa o anumita virsta-i terbuie si putina vointa.
Da foloseam, sa zicem evaziv "parinti emo" de fapt voiam sa spun ca sint unii "parinti" care nici nu au habar ca au copii, care isi afiseaza viciile in fata copiilor, sau mai rau sint convinsi ca daca ii dau copilului un pic de alcool, sau o tigara, acesta-i mai cool, au mentalitatea ca: "las' sa le afle gustul de mic, cind se va face mare va fi satul". Ai sa rizi, intr-un fel, ce vrei selectia naturala, multi ajung oarecum imuni,dar si mai multi ajung NU. Acestia trebuiesc ajutati, dar pentru a-i ajuta trebuie sa incercam sa-i intelegem.
E, la noi, proasta conceptia despre emo, sa fim seriosi, afli aproape in fiece zi, ca unul si-a mai facut harachiri, sau s-a mai pendulat in zare! Citi dintre ei sint emo? Nici macar 1%. Nu, ei nu sint sinucigasi, sint oricum, de la neintelesi, pina la greu de patruns. De regula sint grupuri bine stabilite, care cu greu accepta noi membri si cind o fac prefera sa si-i aleaga ei insasi dupa o atenta evaluare. Si fac asta chiar involuntar. De asta spuneam ca sint unii care racoleaza
Si inca ceva : omu-i un animal de turma, nu poate supravietui de unul singur, ca vrea sau nu, tot are nevoie de ajutor, numai ca-i este greu sa recunoasca.
|
| sus |
|
Puggy
Expert member
1043 mesaje
|
Re: emo
scris pe 25 feb 2010 21:12 de Puggy
Din păcate lucrurile stau prea prost la capitolul ăsta. Ști de ce? Fiindcă majoritatea părinților merg pe ideea: Uite cîte ai! Eu cînd eram de vîrsta ta, nu aveam nimic! Ca să-i înțelegi, trebuie să le înțelegi nevoile. Ca să le înțelegi nevoile, trebuie să le înțelegi mediul în care cresc. Ca să înțelegi mediul în care cresc, trebuie să ai tu contact direct cu el. Dar ca să faci chestia asta...... și cam aici se termină puterea unui părinte de... înțelegere.
PS: Nimic personal, dar de cele mai multe ori, așa se întîmplă.
Editat de Puggy pe 25 feb 2010 21:13
|
| sus |
|
cispa
Expert member
900 mesaje
|
Re: emo
scris pe 16 oct 2010 01:26 de cispa
Asta cred ca e initiatorul curentului, sau nu ?
hitler-emo.jpg (78.68 KB)
|
| sus |
|
Spineshivers
Veteran member
212 mesaje
|
Re: emo
scris pe 11 iun 2011 01:00 de Spineshivers
Unu la mana ma Alex ce ai tu inpotriva lor...nu sunt si ei fiinte ca noi ca tine ca mine sau ca ceilalti de pe forum...a? Nu inteleg...daca ei asa vor sa traieasca in lumea lor retrasi si numai cu anumite persoane de ce nu ii lasam in pace nu? Nu credeti ca merita...asta.? Si plus de asta...daca ei au ajuns cum au ajuns e din cauza celor ca tine...care vorbesc gura fara ei si plus de asta jignesc tot o data...si deci...iti dau un minuscul sfat . Gandeste-te de doua oari cand vrei sa zici ceva ca ai putea sa ranesti sentmintele cuiva..
Putini pot trai fara sa urasca ceva sau pe cineva.
|
| sus |
|
demonik2010
Newbie
10 mesaje
|
Re: emo eu sunt emo si ceee??
scris pe 11 iun 2011 01:02 de demonik2010
...fiindca inca se mai gasesc resturi prin gunoaie si mai sunt oameni milostivi !
Emo au nevoie de consiliere psihica in primul rand...
Nu neaparat au nevoie de consiliere pshihica....In primul rand au nevoie de cineva care sa le fie alatari...prietenii , amici , colegi depinde cum vrem sa ii numin...sa ii inteleaga si sa incerce sa ii aduca pe drumul cel bun . Si eu am fost emo si eu am avut depresii si eu m-am ranit....dar cu ajutorul prietenilor am revenit pe drumul cel bun...Nu imi e rusine sa zic ca am fost si poate mai sunt cate o data cu rationamentul emo...dar fiind emo am inteles multe lucruri pe care nu cred ca le putea afla si intelege decat prin propia experienta .
|
| sus |
|
demonik2010
Newbie
10 mesaje
|
Re: emo
scris pe 11 iun 2011 01:05 de demonik2010
Putini pot trai fara sa urasca ceva sau pe cineva.
Adevarul ca asta este Romania.....Asa a ajuns Romania....pfff oameni care nu prea mai gandesc .... sa nu se ia in considerare asta drept un atac la adresa cuiva dar...asta este...nu??Vorbim fara rost.....Ura....:-J
|
| sus |
|
Spineshivers
Veteran member
212 mesaje
|
Re: emo
scris pe 11 iun 2011 01:31 de Spineshivers
Adevarul ca asta este Romania.....Asa a ajuns Romania....pfff oameni care nu prea mai gandesc .... sa nu se ia in considerare asta drept un atac la adresa cuiva dar...asta este...nu??Vorbim fara rost.....Ura....:-J
Nu e vorba de Romania. Intoleranta etnica, religioasa, ideologica se gaseste la nivel mondial. In tarile care se vor mai "civilizate" exista in masura mai mica dar exista si este bagata sub pres. Atata tot.
|
| sus |
|
|
