Acum vreo 10-15 ani era simplu sa devii vedeta. Nu era nevoie sa ai voce, ureche muzicala, melodie sau videoclip. Ajungea sa apari pe o scena si sa pretinzi ca ceea ce faci este muzica, ca publicul roman, indobitocit 50 de ani cu Cantarea Romaniei, sa te asculte cu pasiune si sa-ti cumpere casetele cu piese furate. Rime ca mare - soare, iubesc - doresc, mare - tare, mine - tine - bine erau culmea rafinamentului si garantia ca orice behaiala o sa fie hit.

Acum lucrurile s-au cam schimbat. Negativele sunt mai elaborate, publicul s-a obraznicit si mai vrea si cate o prestatie live, iar comparatia cu ce se intampla afara se face tot mai des. Deci, cum faci sa intri pe piata muzicii romanesti, cum ajungi sa canti si tu pe la nunti pe o mana de euro, cum faci sa te vaneze si pe tine paparazzi prin cluburile de snobi din Bucuresti?

Ai trei sanse: fie ai talent cu galeata, canti, dansezi, te dai peste cap si reusesti sa faci pe cineva important din industrie sa te ia sub aripa, fie ai o bruma de voce si bani cu galeata de aruncat pe promovare si melodii de la Moga, sau fie ai sanii cat pepenii umflati cu substante chimice din Turcia si te arzi cu compozitorul, directorul casei de discuri, impresarul, sponsorul, directorul postului TV, directorul de la radio si echipa nationala. Viata grea ...