Numele meu este Ionut. Am cinci ani si doua luni. Imi place sa ma joc, sa alerg si, cum zice mama, sa fac prostii. Nu stiu despre ce vorbeste. N-o sa-i inteleg niciodata pe oamenii astia mari.

Ce mai fac? Bine, uite ma uit pe geam. Poate o sa ninga. Uite un fulg de nea! Ba nu, mi s-a parut. Ba da, uite-l, uite-l! Of, s-a topit cand a atins gardul. Nu-i nimic, uite inca unul. O sa fie zapada de Craciun! Trebuie sa-i spun lui tata. Dar unde-i tata? De obicei sambata seara era acasa cu mama. Acum au plecat amandoi si m-au lasat cu bunica. Of, ce plictisitoare e bunica. Daca iar imi povesteste ce facea cand era ea mica cred ca ma ascund in dulap.

Hmm ... ce ciudat ... parca si anul trecut au disparut mama si tata inainte de Craciun si tot cu bunica m-au lasat. Vai ce m-am plictisit si atunci. Bunica chiar nu stie sa se joace. Imi zice ea, dar eu nu cred ca a fost vreodata de varsta mea.

Cred ca pregatesc ceva. Prea se ascund asa. Dar cum sa aflu? Bunica nu-mi zice nimic. Uite, ca a si adormit. Aoleu cum sforaie. Trebuie sa aflu singur! Hai sa vedem. Geanta lui mama. Ce bine ca nu si-a luat-o! Ce scrie aici? C-A-D-O-U-R-I-I-O-N-U-T. Cadouri Ionut. Hei, asta-s eu. Ce bine! Ce bine! Ce bine! Dar stai putin, si Mosu'? Daca se supara Mosu' si nu-mi mai aduce si el? Cred ca Mosu' are cadouri mai frumoase ca mama.

Ia uite, ca mai scrie ceva ... C-O-S-T-U-M-M-O-S. Ce costum? Ce treaba are mama cu Mosu'? Oare tata stie? Hmm ... Mama ... Cadouri ... Mosu' ... Mama ... Cadouri ... Mosu' ... Hei, stai putin ... Mama ... Cadouri ... Mosu' ... Nu se poate! Nu ... Dar cum? Cum? MAMA E MOS CRACIUN! MAMA? MAMA MEA?

Dar cum poate sa ma minta? Pe mine? Ionut al ei. Pentru ce? Si toate poeziile alea? Si cantecele ... Nu se poate ...

Dar trebuie sa fie adevarat. Uite, scrie aici. Of, de nu m-ar fi invatat bunica sa citesc. Daca as fi mai mare ce i-as face ... cate i-as zice ... I-as zice ca valorez mai mult decat o sarbatoare comerciala cu iz pseudo-religios. I-as zice ca nu trebuie sa cedeze presiunilor societatii de a se conforma fara sa gandeasca. I-as zice ca increderea mea este mai importanta decat ce crede matusa, sau bunica, sau vecinul de la 3. I-as zice sa-mi dea ceai, nu cola, mancare gatita, nu aripioare si hamburgeri, cozonac, nu Snickers, cel putin acum cat inca nu sunt obisnuit cu ele si conditionat sa-mi placa. I-as zice sa nu ma lase sa ma uit la televizor toata ziua sau sa schilodesc oameni in GTA 4. Dar eu sunt mic, eu nu stiu toate astea.  Eu sunt Ionut. Si am cinci ani si doua luni. Imi place sa ma joc, sa alerg si sa fac prostii ...

Craciun Fericit!