De peste 5 ani o companie
miniera obscura, Gabriel Resources, se lupta sa puna mana pe aurul de la Rosia
Montana. Mituirea oamenilor politici, spoturi in mass-media, sponsorizari ale
diverselor evenimente culturale din regiune, doar pentru a arata opiniei
publice ca aceasta companie cu sediul intr-un paradis fiscal este una serioasa
si este interesata de soarta comunitatii in care urmeaza sa investeasca dar si
alte costuri suportate de companie au facut ca miza inceperii proiectului sa
fie una enorma; cheltuieli mari, dar beneficiile, in cazul reusitei, sunt
imense.
Un lucru esential pentru
demararea proiectului este persuasiunea locuitorilor Rosiei Montane sa fie
stramutati pentru ca locul sa ramana liber pentru inceperea exploatarii.
Promisiuni ca in cazul demararii proiectului oamenii vor fi mutati in case
moderne, ca li se vor despagubi vechile locuinte cu sume mult peste valoarea
pietei, ca vor aparea noi locuri de munca fac ca tentatia sa fie imensa, iar
compania sa para ingerul salvator al unei regiuni ce resimte din plin trecerea
prin tranzitie si saracia aferenta. Pentru niste oameni simpli, care toata
viata au trait din minerit si care nu sunt lasati sa vada ca exista si alte
alternative pentru a avea un trai decent in zona, "solutia Gabriel" pare
singura viabila.
Si totusi...o parte insemnata a
locuitorilor din zona, in pofida acestui val care incearca sa ii copleseasca,
spun NU cand este vorba despre plecarea lor de pe pamanturile natale. Ei sunt
adevaratii eroi ai luptei pentru salvarea Rosiei Montane ! Sigur, dupa cum stim
cu totii, exista un curent de opinie important impotriva demararii proiectului,
iar multi oameni din Romania se implica activ in aceasta miscare; dar pentru
noi este mult mai simplu sa facem acest lucru. Prin muzica si mesaje,
participari la dezbateri si proteste, prin proiectii de filme, chiar si prin
purtarea insemnelor Salvati Rosia Montana, fiecare dintre noi incearca sa faca
tot posibilul ca aceasta zona sa isi pastreze puritatea naturala. Dar pentru
noi totul este mult mai simplu; dupa proteste, participari la dezbateri sau
chiar si festivaluri de protest ne intoarcem la casele noastre, de unde nu
riscam sa ne arunce nimeni afara, unde gasim liniste si unde nu putem fi ajunsi
de catre mizeriile "oamenilor de bine" trimisi de Gabriel. Nu noi suntem cei
supusi amenintarilor din partea trimisilor companiei, nu noi refuzam niste sume
de bani la care nici nu visam oferite doar pentru ca ne cumpara tacerea, nu noi
suntem apostrofati zilnic de catre consateni doar pentru ca, din cauza noastra,
proiectul, si implicit, "realizarea" lor personala, nu va putea fi desavarsit,
nu noi suntem cei care, in ciuda traiului greu datorat inchiderii minei de stat
in care am lucrat zeci de ani de zile si care a fost pana acum singura noastra
sursa de venit, cat si in pofida propagandei murdare prin care Gabriel incearca
sa spele creierele localnicilor, ne dam seama ca exista si alte variante pentru
ca in Rosia Montana sa se poata trai decent. Pacat ca se vorbeste atat de putin
despre oamenii care duc tot greul in aceasta lupta inegala si care, atunci cand
proiectul Gabriel va fi doar o trista amintire, vor fi adevaratii salvatori ai
Rosiei Montane. Lor le datoram in principal faptul ca peste ani ne vom duce
copiii la Rosia Montana pentru a le arata frumusetea naturii si nu o groapa
sterila.
Acesti oameni care, prin ceea ce fac, sunt adevarati "golani" si fac ca
spiritul "Pietei Universitatii" sa dainuiasca merita toata stima si respectul
nostru.
