Asa-i ca de multe ori va uitati la televizor, apare un artist invitat in emisiune si voi va intrebati : "asta ce mai cauta la televizor ?". Mai putin daca acel artist este ahtiat dupa moaca lui/ei pe ecran (sunt cazuria...), raspunsul este "si-a lansat vreun album sau vreun single". Asa ca daca va intrebati ce am cautat atat de des la televizor in ultimele saptamani, aveti raspunsula...

Dar asta stiati deja, pentru ca stiati ca am lansat "Praf de Stele" acum trei saptamani. Bineinteles, lansarea a fost in direct la MTV, la emisiunea TRL. Am ascultat inregistrarea si ne-a placut, pentru un loc mic si cu putin sunet a sunat bine. Nu ne-a placut ca am fost intrebati, pentru a nu-stim-cata-oara de ce ne numim Vita de Vie. Alte formatii nu sunt intrebate asta. Ati auzit voi vreodata la tv intrebarea "baieti, suntem curiosi, de ce va numiti Iris/ Proconsul/ Implant pentru refuz/Directia 5, etc ?"

Oricum, au urmat aparitii in emisiuni variate ca gen, moderatori, umor (sau lipsa luia...), audienta (sau lipsa eia...). Sigur ca nu ne putem topai la Cronica Carcotasilor prin platou, eventual sa dansam cu bebelusele dupa care sa cantam o piesa serioasa precum "Praf de Stele". Desi cladirea TVR, mult mai potrivita ca sediu al Ministerului Muncii nu ne prea inspira, chiar ne trezeste amintiri neplacute de pe vremea cand realizam emisiuni acolo, orele petrecute la Tonomatul DP2 au fost placute, desi de fiecare data cand suntem chemati acolo se insista sa cantam, intr-un spatiu de vreo 10 mp !

Duminica in Familie e o emisiune interesanta, chiar draguta am spune, dar alternanta artistilor playback/live nu prea este. Am mai fost la cateva emisiuni mondene, ar fi bine sa nu mai fim intrebati despre prietenele/sotiile/masinile/cainii nostri/masinile cainilor nostri, mai ales ca raspunsurile nu sunt prea interesante iar pretextul "publicul vrea sa stie" e slabuta... adica cine vrea sa stie ? coafeza de la "Igiena" sau portarul de la "Faur" (no disrespect to the job itself)?

Moderatoare :

- "Vita de vie ! Ce masini aveti ?

Vita de vie :

- Masini tari, doamnaa..."

Coafeza si portarul (in cor) :

La ce ora ne vedem la probe? Dar concertul la ce ora incepe? Uneori banalitatea acestor intrebari si aerul de rutina a ceea ce facem inaintea unui concert ne da falsa senzatie ca ceea ce facem este o indeletnicire (meserie) normalaa... este nevoie de concerte precum cel de vineri, 23 nov din Suburbia pentru a ne alunga total aceasta senzatie. Pentru ca in fata a 300 de oameni care stiu fiecare nota si fiecare vers VdV trebuie sa aratam ca meritam acest capital de simpatie.

Probele noastre de sunet debuteaza nefericit, deoarece statia de chitara a lui Cezar pare a se fi stricat. Comentam in spiritul formatiei "S-a stricat? S-a stricat! O vindema... Am folosit-o sapte ani, o vindem si cu banii facem o petrecere". Dupa investigatii aflam ca nu statia era de vina, ci pedala lui Cezar . "O vindem si p-astaa...". Cezar va canta fara pedala, oricum nu o foloseste decat la "Varza"a... in continuare probele decurg fara incidente, iar noi ne felicitam pentru alegerea lui Cristi Solomon pe postul de (nou) sunetist al formatiei. Cristi are experienta, calm si are intotdeauna tigari atunci cand noi ramanem faraa...

La 22.15 suntem gata, in timp ce scriem ordinea pieselor pe o foaie de hartie unul dintre tehnicienii nostri de scena dibuie comutatorul care inchide luminile de scena si face o mica proba. Lumea se bucura odata cu stingerea luminilor. Primul semn bun. Apropos de semne bune, Jerry Seinfeld marturisea ca are o poanta la inceput si in functie de reactie stie cum va fi monologul in continuare - ei, la fel suntem si noia... daca auzim aplauze sacadate pe introducerea de la prima piesa "Vina", inseamna ca vom avea un concert bun.

Si a fost un concert foarte bun. Am simtit ca publicului ii era dor de noi, mai prA�cis ii era dor sa ne vada intr-un spatiu intim. Am stiut ca se vor cere piese vechi, nu am banuit insa ardoarea cu care se va cere noul single, "Praf de Stele". Si nu am crezut ca toata sala va canta, cuvant cu cuvant.

Poate si de aceea ceea ce facem noi nu este o indeletnicire normala, asa cum spuneam in primul paragraf. Pentru ca avem parte de asemenea surprize, atat de des. Pentru noi punctul maxim al concertului a fost vederea acelor capete date pe spate si a acelor ochi inchisi in timp ce toata sala intona "prrrrraf de steleeeee pe hainele meleeee". Si parca eram toti cufundati in < Praf de stele >. Pentru ca piesa se refera la o stare. Sigur, o stare individuala, in mod normal, dar care vineri, in Suburbia, a fost o stare colectiva. Va multumim.