Pe langa o organizare impecabila, editia de anul acesta B'estfest Summer Camp a adus un line-up de neuitat. Trei zile, fara intrerupere, fara timp sa doarma, publicul a fost intr-un continuu spectacol. Cu patru scene pe care era permanent cineva prezent, organizatorii au reusit sa umple un weekend intreg, fara ca doi artisti foarte asteptati sa se suprapuna.
Cea mai asteptata trupa din seara de vineri a fost, fara indoiala, Skunk Anansie. Si au intrecut toate asteptarile. La cei 44 de ani, Skin are o energie incredibila si sunt sigura ca le-a dat multor barbati din public ceva de visat in noaptea aia. Momente ca "The next one is about... sucking", timp in care, cu ajutorul microfonului, mima sexul oral, au facut toata seara. Artista a comunicat in permanenta cu publicul, ba chiar a invatat sa spuna "mersi". Clipe savuroase au mai existat cand s-a "plimbat" prin multime, fanii sustinand-o cu mainile, cand a apreciat forta baietilor romani sau cand, deranjata de zgomotul pe care il facea un fan intr-un moment de liniste, i-a adresat un "Shut the fuck up" foarte hotarat.
Publicul a fost in delir pe toata durata concertului. Incalzit de irlandezii de la Flogging Molly, el a tipat, a sarit si a cantat tot timpul. Cele mai aclamate piese ale celor de la Skunk Anansie au fost "Because of you" si "Weak", iar cel mai "linistit" moment a fost in timpul primei piese din bis, "You saved me", pe care Skin a dedicat-o tuturor celor prezenti.
A doua zi a inceput in forta, asa ca, cel mai probabil fara sa aiba timp sa doarma prea mult, multimea era din nou prezenta cu mult inainte de apusul soarelui. La ora 19.00, cand si-au inceput concertul cei de la Suie Paparude, un numar impresionant de oameni era deja in fata scenei Ciuc si alti cativa se plimbau prin campus, printre magazinele de haine si accesorii hippie si vintage.
O data cu apusul complet al soarelui, au intrat pe scena cei de la Asian Dub Foundation, care au combinat spectaculos muzica orientala si percutia, cu ritmurile de drumm and base si dubstep. Le-au urmat cei de la Lamb, care au incalzit atmosfera si au ridicat putin temperatura foarte scazuta din termometre.
Ultimul si cel mai asteptat moment al serii a fost Mika. Prezent pentru a doua oara in Romania, el a spus "It's good to be back" si a dat startul unui concert plin, si la propriu, si la figurat, de floricele. Desi nu a interactionat prea mult cu publicul, artistul si trupa lui au fost foarte dinamici si foarte teatrali pe scena si au dat o reprezentatie de tinut minte. Pe langa piesele bine stiute, ca "Relax" (piesa de deschidere a concertului), "Big girls (you are beautiful)", "Grace Kelly" si altele, Mika a prezentat ceva nou. Ne-a spus ca acesta a fost primul concert din ultimele sase luni, pentru ca a muncit la un nou material. Piesa cea noua este in franceza si se cheama "Elle me dit". Dupa spusele solistului, "it's about all the horrifying things that a mother can say to her son when she wants him to get the fuck out of her house".
Ultima zi, la fel ca si precedenta, a inceput devreme. La ora 20.00, ROA era deja pe scena, iar oamenii se inghesuiau sa posteze fotografii sau status-uri pe Facebook despre cum "Le place"... de pe telefonul mobil, desigur, pentru ca toata lumea, cu mic, cu mare, era in fata scenei. CTC, House of Pain si Hadouken au completat suita de concerte incendiare care au precedat reprezentatia incredibila a celor de la Pendulum. Desi s-au lasat putin asteptati (asta a fost singurul concert care nu a inceput EXACT la ora scrisa in program), au compensat printr-un show de zile mari. Intr-o multime imposibil de cuprins cu vederea, suprafetele in care puteai sta fara sa fii langa un grup care facea pogo erau foarte mici. Fanii au sarit si au dansat in permanenta, in acelasi ritm, iar artistii au interactionat cu publicul pe toata durata concertului.
Una peste alta, festival de foarte mare amploare, o suprafata impresionanta de desfasurare a diferitelor activitati si concerte, line-up incredibil (de la cel mai mic artist roman si pana la headline-urile celor trei seri). Asa s-ar putea rezuma in foarte putine cuvinte B'estfest Summer Camp 2011. De-acum, nu putem decat sa asteptam cu sufletul la gura sa vina 2012.
