Ca bine zicea un coleg de breasla in trenul dinspre Brasov spre Bucuresti, dupa experienta RMA 2011: "Nu pot sa dorm! Daca inchid ochii, vad numai funduri goale si sani!"
Dincolo de eticheta de eveniment de mare anvergura, dincolo de o oraganizare demna de acel covor rosu pe care au pasit artistii, se afla mediocritatea cu care inca tratam toata treaba asta cu arta muzicala. Nu mi-a fost dat sa vad pana acum atatea componente dezgolite ale corpului feminin la un loc.
Nu cantam live, nu cantam live, intelegem, nu se poate. Sunt, totusi, sapte ore de show difuzat live la tv, nu ne permitem ajustarile de sunet pe parcurs, e inuman sa ceri asta. De acord. Cativa, insa, s-au avantat. De apreciat gestul, dar mare greseala, mon cher, mare greseala.
Inna a incercat un colaj de piese live. Tot ce s-a auzit au fost niste pacaneli, intreruperi si sunete indescifrabile si, pe alocuri, fragmente din cuvintele cantate de ea. Si
Amna a incercat acelasi lucru. A vrut sa cante
Price Tag, a lui
Jessie J, piesa care a facut furori pe tot mapamondul. Partial din cauza vocii ei slabe, partial din cauza sonorizarii si mai si, cele cateva minute, cat a durat melodia, au sunat ca si cum cineva respira foarte greu, probabil pregatindu-se sa moara, intr-un microfon conectat la prea multe amplificatoare. Nici
Helen, cea care a facut un featuring cu
CRBL, nu a iesit prea bine din experienta "live la RMA". Momentul ala nu s-a auzit infiorator, pentru ca inaltele nu ieseau prea tare in evidenta, datorita lui CRBL, iar pe Helen o ajuta foarte mult vocea, insa a fost departe de reusit.
Ei bine, si-atunci, cum mascam noi toata treaba asta? Si, mai ales, cum mascam momentele de playback in care artistii nu se sinchisesc macar sa cante in acelasi timp cu CD-ul? Raspunsul corect este ADUCEM DANSATOARE DEZBRACATE PE SCENA. Nu ma intelegeti gresit, nu se asteapta nimeni ca dansatorii sa fie foarte imbracati. Nu facem balet, facem dans modern. De la asta si pana la a vedea ACELASI body/chiloti + sutien la toti cei care au urcat pe scena, insa, e cale lunga. Macar sa se fi anuntat, domnule, inainte, ca accesul minorilor este interzis. Ca oamenii au venit cu familie, cu catel, cu purcel, cu fetite sub 10 ani acolo. Si sa vedeti cum sareau si dadeau din fundulet fetitele sub 10 ani... nu ati visat niciodata.
Momentul culminant in acest sens a fost reprezentat de catre clipul caruia i-a fost acordat
Premiul Cel Mai Sexy Videoclip.
Andreea Balan - "Like A Bunny" este punctul exact in care am renuntat sa mai pretindem macar ca facem muzica. Apreciez sinceritatea mesajului,
"we should shake it like a bunny and take our clothes off", dar
The Bunny Show este o prestatie de soft porn. Alea mici or sa inceapa sa viseze ca in cinci ani sa ajunga si ele pe scena aia. Macar de-ar invata si ei, artistii nostri ai de ne mandrim cu ei, ca pe covorul rosu nu se paseste in chiloti, ci ca ar trebui sa ai macar atat bun simt incat sa iti pui o imitatie de rochie pe tine, asa cum a facut Anda Adam.
FOTOGRAFII DE LA RMA, caci ele fac cat 1000 de cuvinte, gasiti aici.
Si ca sa nu incheiem articolul intr-o nota negativa, felicitari acelora care sunt artisti atat pe scena, cat si in spatele ei. Lista e destul de lunga, iar asta ne salveaza. Andreea Banica, Antonia, Giulia, Inna, Corina, sunt doar cateva dintre prezentele care au surprins intr-un mod placut prin eleganta pe care au afisat-o de cand au intrat pe poarta evenimentului si pana cand au plecat de acolo.
