Vinerea trecuta am fost la un concert de aproximativ 2 ore cu Sarmalele Reci in clubul Sereno din Bucuresti. Este al 7-lea concert pe care trupa il sustine in acel loc in decurs de mai putin de un an.
Sereno este un club in care se joaca biliard. Cred ca e ceva cu preponderenta rock, pentru ca am vazut pe pereti poze cu Rolling Stones, Queen, Beatles si multi altii. Se mai fac uneori si evenimente, concerte sau DJ-iala. Adica, atunci cand te duci la concert, intr-o parte stau cei care vor sa asculte muzica, si putin mai incolo unii care nu au nici o legatura cu asta si joaca biliard, un pic stresati de zgomotul de fundal. De aceea, pana sa ajung acolo am avut ceva retineri, chiar pe drum ma intrebam "oare cum se simt oamenii astia sa cante de atatea ori in acelasi loc? cred ca e deprimant".
Noroc de melodia lor care se numeste "Campion de biliard".
Dar e nevoie doar de primele acorduri ca sa iti iasa din minte orice gand, si orice judecata sa se transforme in fascinatie.
Dupa seara de vineri mi-am dat seama ca am atatea povesti frumoase cu formatia Sarmalele Recia... atat de multe incat nu am scris nici una aici. Acum am scris asa, cate una-alta, in nici un caz toata povestea pentru ca as ocupa prea multe pagini.
Pe scurt, ce m-a fascinat pe mine din totdeauna la aceasta trupa este imaginea pe care mi-am creat-o despre ei inca de cand aveam vreo 6 ani - genul acela de oameni care canta genul acela de versuri atat de greu de inteles pentru mine, pe care doar oamenii mari il inteleg, pe care de altfel ii si vad razand ironic unii la altii cand le asculta muzica. Nu prea inteleg de ce, dar tocmai de aia abia astept sa fiu mare, ca sa inteleg si eu.
Cand a venit vremea si varsta potrivita, am inteles ca am de a face cu o formatie foarte serioasa/haioasa/zbuciumata, care are si cealalta parte simpla si calduroasa, iar in combinatie iese un cocktail foarte reusit de experiente care te fac sa tot timpul sa mai vrei.
Poate ca nu e corect fata de nimeni sa afirm asta in zilele noastre, dar pentru mine Sarmalele Reci reprezinta exact muzica facuta dupa Revolutie, gandirea oamenilor de atunci, puterea trairilor si dorinta puternica de exprimare. Reprezinta chiar si putina lectie de istorie. Muzicala. Romaneasca.
Asa ca va spun, daca ati ascultat Sarmalele Reci prima data acum multi ani, pe caseta, in masina la tata cand va lua de la scoala, daca aveti impresia ca este o muzica pentru oameni mari, rockeri din aia batrania... ei bine asa este - sunt niste profesionisti in sensul acela atat de adevarat despre care poate uneori mai uitam ca exista in Romania. Iar acest lucru le da puterea de a trezi la viata fiecare celula din tine.
Si pentru ca tocmai spuneam ca nu e chiar frumos sa vorbesti despre trecut ca fiind cel mai bun, exista si noutati!
Cel de-al 8-lea si cel mai proaspat album Sarmalele Reci se numeste HAOS.RO si este lansat in luna mai a acestui an. Acum cand ma uit pe el ma bucur sa imi dau seama ca piesele "Cocktail molotov", "Mi-a facut tata firma" si "Vreau o viata" sunt deja cunoscute. Bineinteles, sunt si alte piese acolo, dar le las sa fie surpriza.
Albumul se va putea procura de la magazinele Carturesti si la Bastilia, dar cel mai sigur direct din locatiile concertelor.
In alta ordine de idei, ma bucur ca toata lumea care a venit cu mine la concerte de-a lungul timpului a ramas cu o impresie foarte buna si au venit si a doua oara, fara mine.
Cee ce va invit si pe voi sa faceti!
Sarmlalele Reci inseamna:
Vinerea trecuta am fost la un concert de aproximativ 2 ore cu Sarmalele Reci in clubul Sereno din Bucuresti. Este al 7-lea concert pe care trupa il sustine in acel loc in decurs de mai putin de un an.
