Se pare ca insula britanica e in forma de ceva timp, dand nastere la artisti noi, care cuceresc intreaga lume cu viteza sunetului. Una dintre ele ar fi tanara si draguta englezoaica, Lily Allen. Primul album, "Alright Still", trebuie sa recunoastem, n-a facut prea mare valva, singurele piese fredonate de fani fiind "LDN", "Alfie" si "Smile". Asta e... chiar si Lily a recunoscut ca era un album mai imatur cu influente retro, dar cum toata lumea a inceput ca maimutele sa se dea pe retro, s-a hotarat sa se rupa de mentaliatea de turma, creand un fel de "mixtape" - un album mai matur, care ne va da o imagine despre viitorul ei in muzica.

Daca viitorul ei va suna la fel de bine ca acest nou album - "It`s not me, it`s you" - atunci este un viitor promitator. Personal imi era teama ca Lily va dispare asa cum a si aparut, cu toate ca are o voce extrem de placuta si un stil caricaturistic, mai rar intalnit in domeniul electro-pop, adoptat de ea in noul material discografic. Tanara de 24 de ani se poate mandri cu un album de mare succes, care contine 12 piese unice. Este un album ce se poate asculta de la inceput la capat cu foarte mare placere, fara umpluturi deranjante. A reusit sa devina artista despre care toata lumea are o parere, de la cele mai bune, la cele mai proaste. Nu se judeca atat de mult stilul ei muzical sau imaginea ei, pe cat versurile absolut "explicite". Daca pe vremuri Eminem era luat la suturi ca nu-si punea lacat pe gura, artista britanica nici macar nu se chinuie, in plus "isi spune parerea" cu zambetul cel mai fermecator pe buze. Imi aminteste de fosta mea profesoara de chimie care imi dadea 3-urile cu un zambet cat fata ei. Nici nu stiu la care melodie sa arat cu degetul, ca fiind cea mai "explicita"... la "Not Fair", "Fuck You" sau la oricare alta. A doua dintre cele doua amintite, e o contradictie muzicala, o piesa super-vesela cu niste versuri care taie si spanzura, adresate catre George W. Bush; prima insa fiind o piesa plina de umor despre un iubit "lenes". Allen a cantat piesa chiar si persoanei la care se face referire in versuri, dar "saracul" nu s-a prins. Auci!



Piesa "The Fear" s-a situat pe locul 1 timp de patru saptamani si se bazeaza pe celebritati si teama ca lumea va deveni un loc steril unde toate sunt "sponsorizate". Videoclipul are deja peste 19 milioane de vizionari pe YouTube, fiind considerata o piesa si videoclip de 5 stele chiar si dupa peste 44000 de voturi.



Piesa "Who`d Have Known" este rezultatul unei colaborari cu formatia care s-a relansat destul de recent - Take That, fiind o transpunere a piesei "Shine". Allen nu uita nici de doamnele si domnisoarele care isi pierd viata prin cluburi, traind o viata bazata pe infatisare, la care face referire in piesa "22". Piesa "Chinese" face referire la mancare "take-away" si perioada petrecuta cu mama ei. Ca sa starneasca si mai multe controverse, a scris si piesa "Everyone`s At It" facand referire la consumul de droguri, spunand: "Nu incerc sa spun ca eu miros trandafiri, dar cand ne vom satura sa ne umplem narile cu rahat?" Versurile trag un semnal puternic de alarma in ce priveste consumul larg de droguri si felul in care este manuita problema dependentei.

Per ansamblu este un album mult mai matur ca primul, mult mai bine primit si de public, rezultand un disc de platina in Regatul Unit, debutand pe locul 1 inclusiv in Australia si Canada, pe locul 2 in Europa si locul 5 in SUA. Este un material discografic care cu siguranta merita toata atentia iubitorilor de muzica buna.