Intr-o oarecare stare melancolica, potrivita unei zile calme de simbata, am intrat pe YouTube, cautind ceva muzica buna, pe care nu o mai auzisem de multa vreme. Nu a trecut mult, si-am gasit intocmai ce cautam. Hai sa ne aducem impreuna aminte de zilele cind inca existau artisti si cind inca muzica era o forma de exprimare imuna la subiecte precum, dusmani, bani sau valoare.

Primul stop, l-am facut in ritm de folk. Imi aduc aminte, tinar fiind (foarte tinar), de muzica pe care batrinu` o asculta la un casetofon zgiriat, pe niste casete care inca le mai am pe undeva prin sertarele de linga mine. Asa am ajuns sa cunosc muzica lui Vali Sterian. Sa fiu sincer, nu mi-a placut de la bun inceput. Eram prea prins la vremea aia intre Coco Jambo si Lambada. Dar naiba stie cum se face, ca pe cum inaintezi in virsta, ajungi sa te intorci incetisor la radacini. Au existat zilele in care am facut putin teatru, unde, nu stiu de ce, eram toti prinsi in aceeasi lume fantezista, plina de tigari, jeans-si, par lung si atitudini revolutionare.

Vali Sterian - Ruga


Vali Sterian - Vino Doamne


Urmatorul stop pe lista, a fost Stefan Iordache. Eram la bunici, prin clasa... hmm... a patra sau a cincea. Cine mai stie... Dar imi aduc aminte cum in fiecare dimineata, inainte sa plec catre scoala, auzeam la Radio Romania Actualitati urmatoarea piesa:

Stefan Iordache si Sanda Ladosi - Intre noi, mai e un pas



Tot prin aceeasi perioada, un alt duet al celor doi era pe val. Acelasi Radio Romania Actualitati ii difuza in nestire, fiecare emisiune practic, includea si un moment in care ii auzeam cu:

Stefan Iordache si Sanda Ladosi - Eu vreau sa spun ca te ador


Undeva mai tirziu, prin anii de liceu, am aflat si eu de existenta lui Stefan Banica Jr. Ma rog, am aflat de fapt de existenta Oanei Sirbu :-) . Eram in primul an de liceu si... da, o aveam colega pe Dana. Ei, nu "acea" Dana. Dar de parca ar mai fi contat. Ei bine, anii de liceu au fost foarte ciudati din punctul asta de vedere. Desi un film propagandist si fals in unele locuri, devenit cliseu in ziua de azi, a beneficiat, printre altele, de o muzica care si acum se mai asculta.

Florin Bogardo si Stela Enache - Ani de liceu


Stefan Banica Jr. - Stiu (extras din Liceenii Rock&Roll)


Imi aduc aminte de revolutie. Eram pe umerii bunicului, in fata primariei din Arad, iar in jurul nostru doar ropote de mitraliera. Ma rog, eu credeam ca sunt artificii si eram foarte nedumerit de ce toata lumea din jurul nostru fugea. Ajunsi teferi inapoi acasa, am dat drumul la televizor si ascunsi sub calorifere am auzit urmatoarea piesa:

Loredana Groza si Ion Caramitru - Buna seara, iubito


Nu stiu de ce s-au gindit sa o adapteze la revolutie. Trist a fost ca majoritatea pieselor care au vazut lumina zilei in acea perioada, au fost scoase din context. Oricum, eu cind aud piesa asta, ma intorc de fiecare data sub acel calorifer si-mi aduc aminte de tancurile care treceau prin fata casei. Imi aduc aminte de piesa preferata a bunicii: Te-astept sa vii, interpretata de Mirabela Dauer.



Nu as vrea sa inchei, fara sa amintesc de Cenaclul Flacara. Ei, acuma, nu, nu stiu prea multe. Eram prea mic si prea nating. Dar imi amintesc de anii de tinerete alor mei in care ma mai luau cu ei la iesirile de vineri seara. Imi amintesc atmosfera. Imi amintesc poezia. Mi-l amintesc pe acel Paunescu. Pe acest Paunescu:

Vasile Seicaru - La adio (versuri, Adrian Paunescu)


Florian Pittis - Blowing in the wind (Cenaclul Flacara)


Adrian Paunescu - Repetabila povara


In anii de facultate, pe cind inca mai eram la teatru, am avut onoarea sa interpretez impreuna cu colegii, o piesa care, spre uimirea noastra, a reusit sa ridice in picioare toata sala. Este intradevar o senzatie unica, sa auzi aceasta piesa cintata la unison de o sala intreaga. Am gasit o varianta pe net, cintata de regretata Tatiana Stepa: Si totusi, exista iubire.



Inchei aici acesta scurta incursiune in trecut, de care sper ca v-ati bucurat impreuna cu mine, cu un singur regret, ca acum, stind si ascultind aceste piese, ajung sa-mi dau seama, ca atunci, sub dictatura sau nu, comunisti ori ba, revolutionari sau liberi cugetatori, existau frate valori pe care le puteai da ca si exemplu. Poate ca-s prea lovit in acest moment, cine stie, insa nu pot sa nu ma gindesc la ce avem in prezent in comparatie cu ce aveam pe vremea aia. Si pe undeva, chiar si ce mai avem in prezent, sunt de fapt ramasite ale celor care atunci au facut istorie.

Te las acum in compania lui Dinica si astept sa-mi spui, pe tine ce te leaga de aceste piese?

Gheorghe Dinica - Vagabondul vietii mele


[Puggy]